Kevin Dutton: „Înţelepciunea psihopaţilor”

Optimismul extrem este o marcă distinctivă a psihopaţilor, ei fiind mereu în stare să întoarcă până şi cea mai păcătoasă situaţie în favoarea lor. Mânat de curiozitate, Dutton începe un periplu amplu şi epuizant între cele mai cunoscute laboratoare psihologice, închisori de maximă securitate, tribunale şi birourile luxoase ale diferitelor categorii de lideri. El încearcă, pe diferite căi, să pătrundă în mintea acelor oameni care şi-au făcut din crimă un mod de viaţă, de la cei mai duri soldaţi din teatrele de luptă din Irak şi Afganistan, până la cei mai periculoşi criminali din cel mai bine păzit spital de psihiatrie din regatul britanic.

De-a lungul analizelor sale, Dutton subliniază ideea că megalomania, caracteristică psihopaţilor, se înrudeşte îndeaproape cu setul de trăsături atât de recompensate şi preţuite în societatea capitalistă a zilelor noastre. El face apel la un studiu amplu, din 2005, care compară profilele liderilor din zona afacerilor cu acelea ale unor criminali internaţi sub pază strictă. Rezultatul este uimitor: se pare că trăsăturile psihopatice – precum farmecul superficial, egocentrismul, independenţa exacerbată şi atenţia extrem de concentrată – se regăsesc mult mai frecvent în sălile luxoase de şedinţe decât în celulele cu gratii în care sunt ţinuţi criminalii. Diferenţa – căci o diferenţă trebuie să existe – rezidă în context, în mediul în care au fost încurajate să se dezvolte aceste abilităţi: social sau antisocial. Pe măsură ce parcurgi cartea lui Dutton, ajungi să te întrebi dacă nu cumva ar fi mai bine (şi mai ieftin!) ca, pe viitor, multinaţionalele să îşi organizeze recrutările de personal în preajma închisorilor, nu prin universităţi. În aceeaşi ordine de idei, e greu de spus care perspectivă pare mai „încurajatoare”: scena în care Dutton ţine în palme creierul unui criminal în serie şi constată că nu există nici o diferenţă notabilă între acesta şi creierul meu sau al tău, sau studiul care ajunge la concluzia că, în ultimii 30 de ani, abilitatea tinerilor de a empatiza cu semenii s-a redus cu mai bine de 40%...

Aceasta nu este, în mod necesar, o concluzie pesimistă. În condiţiile în care apostolul Pavel însuşi, ba chiar şi marii maeştrii budişti, au certe trăsături psihopatice, înseamnă că fiecare dintre noi mai are o şansă!

Sursa: libris.ro