„Ultimul caiet” al lui Jose Saramago reproduce textele scrise pentru blog din martie 2009 şi până în iunie 2010, pe lângă alte câteva eseuri din arhiva autorului, „adormite”, cum spune în prologul său Pilar del Rio, soţia autorului, însă de mare actualitate. Acest prolog, împreună cu câteva dintre însemnările din perioada octombrie 2009 - iunie 2010, reproduse la sfârşitul volumului de faţă, au fost preluate din ediţia spaniolă a „Ultimului caiet” şi traduse de Lavinia Similaru, în timp ce corpul volumului respectă ediţia portugheză, în traducerea Siminei Popa. Ediţia românească şi‑a dorit să cuprindă ultimele cuvinte ale lui Saramago, dictate familiei, când nu mai putea să scrie, însă continuă să observe lumea din jur, cu aceeaşi vigilenţă faţă de cauzele sociale, menţinând tăişul polemicilor politice şi religioase, continuând critica literară, conştient şi fascinant până în ultima clipă.
„Într-un stil provocator şi simplu, dulce-amar, cu divagaţii insolite la viaţa şi cărţile sale, la idei şi poveşti, <Ultimul caiet> este o delectare”, scrie The Independent.
„Lui Saramago îi face plăcere să preia un gând trecător sau un eveniment şi să compună pe marginea lui, cu indignare în discursurile despre ororile politicii, senin în aprecierile faţă de prieteni, rezonabil în memorabilele critici la adresa culturii” (The Times).
Sursa: www.libris.ro