Violeta Savu: „Franjuri”

Cine mai e în stare să scrie azi o poezie a sentimentalului plină de forță? Sentimentalismul Violetei Savu alunecă, mereu firesc, de la familial la erotic la mistic și-napoi la pseudo-trivial, într-o umilă dar acaparantă viziune a sentimentelor care, printr-o artă fără pereche a sintaxei și ingambamentelor, devine o fisiune a sentimentelor, urmată de miraculoase efuziuni. Modesta sa „tighelire” e, de fapt, genuinul meșteșug liric, țesătura textului și textura sunetului. Smerită și imperială totodată, poeta ne arata doar franjurile, dar migălosul mozaic de dedesubt e copleșitor, de la notație la contemplație, de la confesiv la abstract, de la vers liber la formalism experimental, de la senzualism la conceptualism...
Eterogen, noul volum al Violetei Savu topește, într-un amestec indicibil, candoare filială, neîmplinire erotică și durere (meta)fizică. Dincolo de o anume edulcorare, „Franjuri” este o metaforă a existenței sub semnul provizoratului și al binomului ascuns-vizibil. Un joc lucid, uneori prea lucid, despre ceea ce suntem și ceea ce (vrem să) părem altora. „Franjuri” este, în egală măsură, o confesiune amară despre existența ca fatalitate, despre existența-nefericire, despre existența-durere. Dramatismul se convertește într-o revoltă lucidă, dublată de un refuz explicit al resemnării. Printre „franjurii” cuvintelor, se întrevăd neliniștile unui suflet frământat de obsesia scrisului ca formă de eliberare de propriii demoni. „Franjurii” Violetei Savu nu sunt altceva decât imaginea suferinței ornamentate în și prin poezie.

Sursa: www.libris.ro