Suceveanul Ciprian Bojescu, despre care scriam anul trecut că a adunat într-o carte intitulată „Rătăcind prin Bucovina” câteva texte autobiografice, publicistică, scrieri care i-au fost dedicate de prieteni şi colaboratori, pagini de corespondenţă şi caracterizări-portret creionate de amicii săi condeieri, mi-a adus zilele trecute la redacţie o nouă ispravă editorială, o cărţulie tivită cu motiv naţional, cu titlul „Cu dragoste de pământ românesc”. Cartea, care poartă eticheta Editurii Armonii Culturale din Adjud dar a fost tipărită la Iaşi, are un „Cuvânt înainte” semnat de prietenul său scriitorul Gheorghe Vicol, care spune că „Ciprian Bojescu rămâne, înainte de toate, un mare sentimental, un om de o uriaşă bunătate sufletească, un patriot în cel mai înalt sens al cuvântului”. Reunind texte publicate în ultimii ani, cu precădere în almanahul cultural-literar al românilor nord-bucovineni „Ţara Fagilor”, dar şi în cotidianul sucevean Crai Nou, câteva referinţe la scrierile sale anterioare, un grupaj de stihuri vicoliene (închinate limbii române şi Bucovinei) şi anexând o secţiune ilustrată cu fotografii în care autorul apare împreună cu membrii familiei şi cu prietenii de aici şi de dincolo de frontieră, de la Cernăuţi, cartea lui Ciprian Bojescu este o nostalgie care are ca imn „Cântec pentru Bucovina” („Cântă cucul bată-l vina...”), căruia-i reproduce şi versurile aşa cum erau interpretate de rapsodul bilcan Vasile Mucea. Dacă i s-ar cere cuiva să-l definească în doar câteva cuvinte pe Ciprian Bojescu, n-ar exista expresie mai concisă şi mai adevărată decât aceasta: Ciprian Bojescu este un vrednic bucovinean.