Participant la o bătălie decisivă pentru al Doilea Război Mondial, martor direct al Istoriei şi totodată al unor istorii din viaţa ofiţerilor români şi de alte naţii deveniţi prizonieri în lagărele sovietice - istorii de oroare, dar şi eroice sau pur şi simplu emoţionante - Radu Mărculescu a scris o carte remarcată la apariţie de Monica Lovinescu, distinsă de Fundaţia Culturală Magazin istoric cu premiul „Dimitrie Onciul“.
„De-a lungul precedentului deceniu - scria Monica Lovinescu - ne-au fost puse la dispoziţie mărturiile prin care vom putea reconstitui, când va sosi vremea aducerii-aminte, jumătatea de secol ce pare a ne fi desfigurat pe fiecare în parte şi pe toţi împreună. Rămăseseră însă zone de umbră stăruitoare. Una dintre ele este redată acum istoriei cu o mărturie de o valoare indiscutabilă... prin calitatea nu doar umană, ci şi intelectuală a autorului. <Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică> reprezintă, după ştiinţa noastră, primul document de o atare amploare asupra soldaţilor şi ofiţerilor români prizonieri de război în Uniunea Sovietică. Pe lângă talent, deoarece are şi talent literar, ţinută, demnitate, curaj, Radu Mărculescu are şi o memorie stăpână pe timp. Graţie ei, zeci şi zeci de nume pierdute în anonimat redevin acum ceea ce au fost: personaje istorice“.
„Undeva, în opera lui Mircea Eliade - mărturiseşte Radu Mărculescu - am citit despre un împărat care visase că era fluture. Deşteptându-se, n-a mai ştiut ce este el cu adevărat: un om care a visat că este fluture sau un fluture care a visat că e om? Cam aceasta ar fi şi dilema mea: Sunt eu un om liber care a visat că este deţinut sau un deţinut care a visat că este om liber?“.
Sursa: www.libris.ro