Această carte cu titlu incitant este al doilea volum de poezie al lui Dumitru Parasca, apărut la sfârşitul anului 2014, autorul fiind un perseverent colaborator al revistei „Obcina literară” din Rădăuţi. Cartea se adresează unor oameni instruiţi. Autorul, care ne poartă prin timp, spaţiu şi civilizaţii diferite, îl atenţionează pe cititor cu privire la miracol, magie, taine, semnificaţii şi ne cere să privim cu ochii spirituali dincolo de lucruri şi evenimente pentru a le cunoaşte semnificaţia.
De aceea ne poartă prin istorie şi ne prezintă răscruci de timp, conducându-ne cu abilitate de expert prin filozofie, sociologie, morală, familie şi viaţă personală, când grav, când în glumă, dar învăluit în poezie şi valuri de visare. Nu porunceşte, ci ne îndeamnă cu blândeţe să-l urmăm prin labirintul vieţii şi ne conduce dezlegând mistere ascunse, pentru a înţelege ceea ce multora le scapă.
Sub oblăduirea Preşedintelui-Tată şi însoţit de Mama-Sofia, autorul crede că a venit pe lume ca un profet, ca un Mesia, ca un eliberator, să salveze oameni. De aceea el pleacă în anul 2013 (când începe să scrie cartea) în Ţara Soarelui Răsare, să înveţe, să descopere şi să destăinuiască omenirii „cele 12 reguli de bază ale adevărului care permit să-i cunoşti pe extratereştrii cu chip de om ce trăiesc şi sunt organizaţi în comunităţi, pe cele cinci continente”. Cu ajutorul computerului autorul începe instrucţia „în grădina castelului imperial de la Osaka, în mireasma celor 4.000 de cireşi (unde) depăşeşti bariera timpului şi ajungi instantaneu în toate cele trei puncte cardinale ale vieţii umane: trecut, prezent şi viitor. Poţi astfel înţelege toate misterele lumii”. Acolo, „sub vraja florilor de cireş” el descoperă prima regulă pentru a fi învingător: „Păstrarea şi conservarea familiei…”. Apoi de la Tokio vine la Vicov, în Laura, la el acasă, deschide computerul şi constată că lumea se zguduie din temelii. Constatând aceasta, el elaborează a doua regulă: Filiaţia. Să ştii de unde te tragi, cine eşti. Filiaţia este lanţul care leagă prin timp generaţii de înaintaşi şi de urmaşi. Aceasta se cultivă în familie şi şcoală, este rod al educaţiei, nu este un instinct, este un act de cultură. Şi aşa, cu perseverenţă, ingeniosul poet şi moralist descoperă şi ne destăinuie cele 12 reguli ale supravieţuirii noastre personale, ori colective, iar cititorul este invitat să le cunoască şi să şi le însuşească.
Dumitru Parasca ne transmite prin cartea sa multă înţelepciune, multe învăţăminte, informaţii la care nici nu te aştepţi, iar printre maximele şi cugetările sale ne duce în visare cu ajutorul poeziei.
Este o carte plină de dragoste, de poezie, de frumos, de bunătate care începe sub cununi de flori din pomi roditori şi se termină păşind pe covoare de flori de câmp pe pajişti verzi presărate cu flori roşii de mac. Cu inima în palmă autorul vine în faţa cititorului dezvăluindu-i taina regulilor supravieţuirii într-o societate care ne agresează continuu, în care ameninţarea poate fi externă, dar şi internă, prin necunoaştere, prin neadaptare. Cartea trebuie citită şi recitită, reţinută şi împărtăşită şi altora. O asemăn unei antologii de cugetări, maxime, poezie, visare, prezentate într-un stil original, care nu respectă canoanele clasice ale scrisului, dar care ne încântă şi ne cucereşte pentru că în ea ne recunoaştem.
Ion PRELIPCEAN