De la ultimii martori ai vremurilor fanariote, ai ocupaţiilor şi războaielor ruseşti şi turceşti, de la oamenii care au trăit zorii schimbărilor şi ai ideii naţionale, de la cei care au făcut Unirea Principatelor şi ne-au aşezat între naţiunile Europei sub domniile lui Cuza şi Carol I, Radu Rosetti a adunat chipuri şi întâmplări alcătuind o lume care nu vrea să treacă în uitare.
Sub pana sa, ştiinţa istoricului cercetător al arhivelor se împleteşte cum nu se poate mai fericit cu harul de povestitor moştenit de la părinţi şi bunici. Împreună cu amintirile, povestirile sale alcătuiesc opera ultimului mare cronicar moldovean.
„Părintele Zosim - scrie Radu Rosetti - era un povestitor neîntrecut, având un repetoriu nesfârşit de poveşti minunate de tot felul. Poveşti despre sfinţi ucişi de păgâni în chinuri, poveşti despre Ştefan cel Mare... poveşti despre părinţi, surori, mirese şi fraţi robiţi, pe care fii, miri şi chiar viteji neînrudiţi cu acei nenorociţi îi scăpau din robie prin sabie, prin meşteşug, prin bani; poveşti despre prunci duşi de turci departe în ţara lor spre a face din ei ieniceri, care prin înţelepciune, sânge rece şi îndrăzneală izbuteau să se-ntoarcă acasă, venind pe jos tocmai de la Bagdat şi de la Misir, poveşti despre şiretlicuri de ale grecilor... poveşti din vremea răscoalei lui Pasvantoglu, paşa de la Vidin, împotriva sultanului, apoi poveşti despre nemţi cu coadă, despre Prozorovski şi despre Camenski, despre isprăvile volintirilor, despre prăzile lor şi ale turcilor în ţară, poveşti despre chipul cum s-o aruncat în aer viteazul căpitan Iordache, la Secu şi despre câte altele, nenumărate şi toate frumoase. Şi povestea curgea din gura moşneagului fără întrerupere, lin şi limpede, într-un grai frumos şi nemeşteşugit...“.
Sursa: www.libris.ro