Gregor von Rezzori: „Zăpezile de altădată”

Cinci portrete extraordinare - doica, mama, tatăl, sora şi guvernanta - „pentru o autobiografie pe care nu o voi scrie niciodată“, aşa cum spune autorul. De fapt, prin intermediul persoanelor care l-au insotit,Gregor von Rezzori (născut în anul1914) îşi povesteşte prima parte a vieţii, petrecută în bună măsură la Cernăuţi, în Bucovina, magnifica provincie de margine a imperiului chezaro-crăiesc, intrată după 1918 în componenţa regatului român.

Reminiscenţele lumii de ieri şi germenii brutalei lumi viitoare

În fundalul portretelor se regăsesc, nostalgic, reminiscenţele „lumii de ieri“ a lui Stefan Zweig (compatriotul cu care autorul este adesea comparat) şi în acelaşi timp germenii brutalei lumi viitoare. În prim-plan, fineţea psihologică, atenţia pentru detalii, precizia nuanţei, frumuseţea expresiei dovedesc că aceste portrete aparţin deopotrivă memorialistului, scriitorului şi artistului plastic Gregor von Rezzori.

„Am crescut  - scrie Gregor von Rezzori - sub oblăduirea femeilor şi am cunoscut, datorită lor, femeia în trei ipostaze arhetipale: prin Cassandra, maternitatea caldă, care te învăluie protejându-te; prin sora mea - care mă devansa în permanenţă cu patru ani şi prin bunul plac al naturii - nimfa superioară, mai uşoară, mai spiritualizată, mai capricioasă şi inaccesibilă; şi, în fine, prin mama mea, conlucrarea labilă a tuturor însuşirilor străvechi feminine: atracţia senzuală - ca să-i dam satisfacţie şi profesorului Freud - şi în acelaşi timp capriciozitatea iubitei potenţiale inconstante, oscilând între tandreţe impetuoasă şi pretinsa indiferenţă, între empatie plină de dragoste şi răceala punitivă, plină de cruzime”.

Sursa: www.libris.ro