Dr. Fr. W. Forster: „Îndrumarea vieţii”

„Îndrumarea vieţii”, volum tipărit la Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, cu binecuvântarea ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, poartă semnătura marelui pedagog dr. Fr. W. Forster. După cum amintea în prefaţa cărţii ÎPS Pimen, „Îndrumarea vieţii” este scrisă de un laic, un creştin, deşi nu ortodox, „care, stăpânit de dorinţa sfântă de a veni în ajutorul omului doritor să-şi trăiască viaţa cu demnitate, conştient că este purtător al chipului lui Dumnezeu, şi-a luat osteneala nobilă şi a alcătuit o operă nemuritoare”.

„Îndrumarea Vieţii” trebuie citită pe îndelete, ca oricare carte de învăţătură şi zidire sufletească

Cartea cuprinde mai multe capitole, cu teme dintre cele mai interesante: „Formarea voinţei”, „Purtarea faţă de oameni”, „Personalitatea şi lumea”, „Omul şi banii”, „Profesia şi caracterul”, „Problema sexuală”, „Probleme de conştiinţă”, „Apărarea celor slabi”, „Problema raselor” etc.

În cartea sa, scriitorul Forster face trimitere şi la marele pedagog al Renaşterii Vittorino da Feltre, care dădea o povaţă epocii lui, dar care se potriveşte şi astăzi: „Vremurile noastre au nevoie de oameni în care principiile cele veşnice ale adevărului şi dreptăţii să stea neclintite ca stânca”.

Nu este uitat de autor, într-un sub capitol intitulat „Şcoala tăcerii”, nici Toma de Kempis, care spunea că „Tăcerea gurii este un mijloc spornic de a ajunge la pacea inimii”, teorie explicată de Forster astfel: „începe prin a asculta liniştit o părere potrivnică şi întreabă cu interes de temeiurile-i mai adânci, personale şi obiective, în loc să contrazici şi să răspunzi numaidecât”.

În capitolul Problema sexuală - „Femeile galante”, autorul apreciază că stilul înseamnă putere, credinţă, statornicie. ,,O epocă plină însă de îndoieli şi nelinişte, care nu mai recunoaşte nici un adevăr trainic, nu e în stare să producă un stil nici în artă, nici în viaţă; omul îşi pierde în toate tărâmurile direcţia sigură”.

Făcând aluzie la lectură, dr. Fr. W. Forster spunea că „Viaţa e aşa de scurtă, timpul aşa de fugarnic, încât ar trebui să fii cu adevărat ceva mai econom cu el: cine mai ajunge astăzi să citească operele marilor îndrumători ai omenirii? Cine mai citeşte vieţile oamenilor într-adevăr sfinţi, care sunt pline de învăţăminte binefăcătoare, deoarece tratează despre sarcinile cele mai importante ale omului: izbăvirea lui din tirania trupului şi a patimilor? Oare e mai de folos să citeşti în toate amănuntele smintelile unor indivizi degeneraţi, decât să afli viaţa sublimă a Sfântului Vasile cel Mare sau Sfântul Antonie cel Mare?”

„Îndrumarea Vieţii” trebuie citită pe îndelete, după cum este şi îndemnul Arhiepiscopului Pimen, ca oricare carte de învăţătură şi zidire sufletească. Traducerea cărţii a fost realizată de Nicoleta Pandea, iar revizuirea şi adaptarea de profesoara Aura Bicsi.