Fernando Pessoa: „Opera poetică”

Antologia de faţă conţine principalele poeme semnate de Fernando Pessoa, dar şi o bună parte din poemele atribuite de el lui Alberto Caeiro, Ricaerdo Reis şi Álvaro de Campos, precum şi texte critice, scrisori şi eseuri prin care membrii acestei vaste familii se comentau unii pe alţii.

Fernando Pessoa, o referinţă absolută pentru poezia secolului XX

„Angloman, miop, curtenitor, timid, înveşmântat în culori sumbre, reticent şi familiar, cosmopolit predicând naţionalismul, investigator solemn al lucrurilor futile, umorist care nu surâde nicicând, dar ne îngheaţă sângele, inventatorul de alţi poeţi şi distrugătorul de sine însuşi, autor de paradoxuri clare ca apa limpede şi la fel ca ea de vertiginos, căci pentru el a simula înseamnă a se cunoaşte pe sine, misterios, dar fără să cultive misterul, misterios ca luna la amiază, fantomă taciturnă a sudului portughez, cine este Fernando Pessoa?“ (Octavio Paz)

Fernando Pessoa a devenit o referinţă absolută pentru poezia secolului XX.

A  frecventat cercurile literare avangardiste şi a publicat, cu regularitate, articole în revistele literare portugheze precum şi câteva plachete semnate cu numele propriu, în engleză şi portugheză.

Ele reprezinta doar vârful aisbergului din cele 27.543 de texte ramase în manuscris după dispariţia autorului. Cea mai mare parte a operei sale a fost semnată de diverşi heteronimi, personalităţi cu biografii şi activităţi distincte.

„Mistic intelectual al tristei rase de neo-platonicieni din Alexandria”

„Eu sunt un păgân decadent din timpul toamnei Frumuseţii...mistic intelectual al tristei rase de neo-platonicieni din Alexandria.“ (Fernando Pessoa)

„Cazul acestui scriitor portughez - scrie Dinu Flămând - intrigă de mai bine de o jumătate de veac, pe măsură ce au devenit perceptibile dimensiunile halucinante ale proiectului său de viaţă şi de creaţie, ambiţia lui de a se multiplica printr-un soi de familie infinită. Faptul că a scris enorm de mult, în mai multe genuri literare, sub câteva zeci de nume diferite încă nu ar fi fost decât o excepţională performanţă cantitativă. Dar ambiţia de a-şi multiplica propria personalitate într-un proces de permanente transmutări, pare ea însăşi o «fugă» pe care numai limita biologică a putut-o opri. Proiectul său <heterologic> a devenit treptat exemplul unic de ficţiune somatizată care în literatura mondială îi poartă numele.“

Sursa: www.libris.ro