Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Christian Haller este autorul „Muzicii înghiţite”, „un roman insolit despre Bucureştiul de altădată”. Cu „Vremurile mai bune”, scriitorul elveţian continuă saga familiei sale, de data aceasta în decorul spectaculos al munţilor Jura, dar România interbelică rămâne un reper constant al unui trecut colorat în nuanţele palide ale nostalgiei.
O zonă rurală din Elveţia postbelică
Dacă „Muzica înghiţită”, primul volum al acestui triptic, se concentra asupra figurii mamei, realizând prin intermediul ei o incursiune insolită şi nostalgică în Bucureştiul primelor decenii ale secolului XX, în „Vremurile mai bune” personajul central este tatăl.
Deşi România nu este absentă nici din romanul de faţă, fundalul pe care se desfăşoară următorul capitol din această poveste de familie este o zonă rurală din Elveţia postbelică.
Aici, copiii se deprind treptat cu noul fel de viaţă, cel mai mic dintre aceştia (alter ego-ul autorului) descoperindu-şi, sub influenţa conjugată a unchiului său şi a unui băiat ceva mai mare, o nouă pasiune: arheologia. În interiorul familiei, însă, tensiunile cresc: tatăl naratorului este îndepărtat de fratele şi de tatăl său de la conducerea fabricii şi se asociază cu un ins ambiţios, dar fără scrupule, fondând o întreprindere asemănătoare, care se dovedeşte a fi un succes şi-i redă familiei bunăstarea şi demnitatea de odinioară, până când şi noul partener de afaceri se dovedeşte nedemn de încredere.
Scene şi personaje dintr-un univers asfinţit
În ciuda trădărilor profesionale, a dezamăgirilor şi greutăţilor pe care le înfăţişează,cartea este o mărturisire de credinţă în valori universale ca onestitatea, perseverenţa, solidaritatea şi munca îndârjită şi o elegie discretă, dar emoţionantă, închinată micilor bucurii ale vieţii.
„Impresionanta, strălucitoare şi densă, proza lui Christian Haller aminteşte de povestirea realistă de la sfârşitul secolului XIX. Reflexiv mai presus de orice, Haller ne aduce în faţa ochilor scene şi personaje dintr-un univers asfinţit.”(Neue Zurcher Zeitung)
Sursa: www.libris.ro
