Ioan Augustin Goia: „Economie rurală tradiţională în nord-vestul Transilvaniei”

Autorul, Ioan Augustin Goia, este autorul cărţii „Zona etnografică Meseş”, (Bucureşti, editura Sport-Turism, 1982) şi şef de secţie al Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj Napoca, cercetător cu vechi state de servicii, fost muzeograf al Muzeului de Istorie din Zalău, ocupându-se de etnografie.

Peste 30 de ani de cercetare duc la apariţia acestei lucrări: „Economie rurală tradiţională în nord-vestul Transilvaniei. Coordonate ale sistemului local-agricol de creştere a ovinelor (sec. XIII-XX)”, Editura Argonaut, Cluj Napoca, 2012, seria Ethnologica, 415 pagini şi un fascicol de 48 de pagini pe hârtie cretată, cuprinzând o hartă color, fotografii şi desene ale unor adăposturi şi structuri de stână.

Un demers de clarificare a fenomenului pastoral românesc

În această lucrare Ioan Augustin Goia face un demers de clarificare a fenomenului pastoral românesc analizând studii dedicate creşterii oilor din zona montană începând cu filologii Romulus Vuia, O. Densuşeanu, P. Cancel, Theodor Capidan, I. I. Russu, I. Diaconu continuând cu istorici şi zoologi şi sfârşind cu sociologii din care nu putea să lipsească Traian Herseni. Le propune revenind la analiza sistemelor tradiţionale româneşti următoarea clasificare: I. Sistemul local agricol; II. Sistemul montan-pendulator; III. Sistemul bazat pe transhumanţă.

Autorul consideră că termenul „coorconator” „sugerează plenar rolul precis al fiecărei categorii de informaţii în definirea procesului pastoral” şi propune următoarea structură a informaţiei: 1. Coordonata spaţială; 2. Coordonata temporală; 3. Coordonata socială; 4. Coordonata spirituală; 5. Coordonata funcţională; 6. Coordonata economică.

Evoluţia hotarelor săteşti, calendarul pastoral, reperele temporale care marchează ziua pastorală

Din punct de vedere al habitatului, istoria zonei cercetate se întinde în nord-vestul Transilvaniei, în porţiunea mai joasă care separă Maramureşul istoric de Blocul Munţilor Apuseni, Munţii Meseşului sunt dispuşi pe catena Munţilor Plopişului, Depresiunea Almaş-Agriş şi în est se întinde Depresiunea Lăpuşului.

Se urmăreşte evoluţia hotarelor săteşti din zona cercetată, calendarul pastoral, reperele temporale care marchează ziua pastorală - zile de vară, zile de iarnă, - modalităţi de asociere urmărind coordonata socială.

Este urmărită activitatea la staul, componenţa turmei, structura personalului pastoral, dormitul, hrana, stabilirea drepturilor individuale asupra laptelui: măsurişul.

Cel mai complex studiu făcut de un etnolog român despre păstoritul oilor în România

Din punct de vedere al coordonatei spirituale sunt urmărite practicile magice din cursul sezonului pastoral care „erau dublate deseori de atitudini creştine cu aceiaşi finalitate: protecţia turmei şi a producţiilor ei.”

Inventarul stânei, amenajările pastorale, adăposturi umane pentru iernat, construcţii pastorale utilizate în cursul iernatului şi nu trebuie să uită coordonata economică: dinamica efectivelor de ovine din zonă din sec. XIII până la începutul sec. XX şi calcule economice privind beneficiile obţinute de deţinătorii de oi prin valorificarea produselor primare: laptele, gunoiul, lâna, blana, carnea.

În concluzie, putem spune că această lucrare este cel mai complex studiu făcut de un etnolog român despre păstoritul oilor în România.

Dumitru RUSAN