Miruna Lepuş: „Nae Ionescu sau împlinirea prin tineri”

Miruna Lepuş, absolventă a Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi masterandă în „Teoria şi practica editării” la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.

este sincer interesata de istoria României.

Perioade sensibile ale istoriei noastre şi personaje care au marcat epoca în care-au trăit

Spirit cercetător, Miruna Lepuş nu s-a mulţumit cu informaţiile pe care manualele moderne le oferă asupra unor perioade sensibile ale istoriei noastre şi asupra unor personaje care au marcat epoca în care-au trăit.

A citit, a căutat date, a scris ceea ce i s-a părut a fi important.

Astfel a apărut o prima carte intitulată „Despre Eminescu şi ce am învăţat descoperindu-l”, lucrare adresată în special colegilor de generaţie care au resimţit, ca şi ea, frustrarea de a nu şti mai nimic despre o parte însemnată a operei eminesciene.

Nae Ionescu poate fi considerat o întruchipare a epocii în care a trăit

Noua sa carte este rodul studiilor legate de o altă personalitate despre care s-ar putea spune că a fost o victimă a istoriei. Profesor universitar, filosof, gazetar cu impact asupra vieţii politice şi „stea” a evenimentelor mondene, Nae Ionescu poate fi considerat o întruchipare a epocii în care a trăit, strălucitoarea, întunecata, tragica şi uşuratica perioadă interbelică.

Profesorul Nae Ionescu şi-a pus amprenta asupra epocii sale, aşa cum şi epoca şi-a pus amprenta asupra creaţiei şi vieţii lui. Destinul său, la fel ca şi cel al altor gânditori interbelici, pendulează între împlinire şi ratare, între adulaţia contemporanilor şi căderea postumă în anonimat.

Adevărata împlinire a profesorului s-a făcut prin tineri

Nae Ionescu a lăsat o operă căreia, privită în contextul în care a fost creată, i se pot înţelege prestigiul şi coerenţa, dar care, evaluată prin metoda înghesuirii în patul lui Procust al altor credinţe şi a altui context istoric, poate fi considerată ca fiind discutabilă. Lăsând la o parte chestiunea perenităţii unui tip de gândire a cărui perfectă încadrare în epocă îl face, poate, inoperant în alte vremi, putem considera că adevărata împlinire a profesorului s-a făcut prin tineri: îndrumaţi - în perioada cea mai receptivă a vieţii lor - de un magistru înzestrat cu strălucire, elevii săi au dus această strălucire mai departe sporindu-i intensitatea.

Sursa: www.libris.ro