Recent a apărut volumul „Păltinoasa, satul de la răscruce” (1857 - 2007, 150 de ani de la sfinţirea bisericii Sf. Nicolae - ediţia a II-a) sub semnătura lui Alex. Rotaru.
Autorul aduce în faţa cititorului, prin paginile acestei cărţi, „numai date ce pot fi lesne verificate şi reprezintă un act de identitate pentru locuitorii acestui sat care şi-a pierdut arhiva în condiţii misterioase”.
Biserica, spune Alexandru Rotaru, „este singura formă de manifestare spirituală a libertăţii în perioada totalitară, informaţiile despre biserică sunt redate până la momentul actual. Celelalte informaţii despre sat sunt consemnate în carte până la instalarea regimului comunist în România”.
Carte scrisă cu „mintea şi cu inima”
În prefaţa cărţii, ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, apreciază că „autorul monografiei, domnul Alex. Rotaru, a cercetat cu mintea şi cu inima viaţa satului Păltinoasa, de-a lungul istoriei lui; a citit în sufletele oamenilor din Păltinoasa, atât de credincioşi şi de muncitori; a evidenţiat hărnicia oamenilor credincioşi, pelerini, la sfintele noastre mănăstiri, a pătruns în <flacăra lucrurilor>, în taina sufletului oamenilor, arătând frumuseţea lor sufletească dobândită prin jertfelnicie, strădanie, nevoinţe duhovniceşti”.
Alexandru Rotaru şi-a structurat cartea în mai multe capitole, printre care „Porţile de intrare în Păltinoasa”, „Mic istoric al satului Păltinoasa”, dar şi „Primarii comunei Păltinoasa”, „Şcoala”, „Cultura”, „Viaţa Spirituală”, folosind şi foarte multă ilustraţie, fotografii vechi, hărţi, documente, schiţe, tabele nominale cu locuitorii din Păltinoasa, la o anumită dată istorică (documente păstrate în Arhivele Statului).
Muncă şi credinţă
Cu multă migală, pricepere, cu dragoste pentru satul Păltinoasa, Alexandru Rotaru a înfăţişat în monografia „Păltinoasa, satul de la răscruce” adevăruri despre dascălii şcolii, dar şi despre cântăreţii de la biserică, despre preoţi, primari, tineri ai satului şcoliţi în localitate sau la universităţi de pretutindeni, despre alţii care au ales viaţa la mănăstire, toţi având la bază două virtuţi, după cum aprecia şi ÎPS Pimen, în prefaţa cărţii, „munca şi credinţa”.
Crucea, ca simbol al biruinţei, apare în multe dintre fotografiile publicate în carte, dar despre ilustraţia de pe coperta volumului, autorul a adăugat câteva versuri: „Cruce sfântă părăsită / Lângă margine de drum / Coperişul tău se strică / Cu creştinii de acum”.