Mircea Radu Iacoban: “Printre (alte) cărţi”

După volumul „Printre cărţi” (Editura Junimea, Iaşi, 2009), prozatorul Mircea Radu Iacoban a scos recent de sub tipar, marcându-l cu două asteriscuri pentru a ne semnala continuitatea, volumul „Printre (alte) cărţi” (Editura Dana, Iaşi, 2012).

O lume diversă, compozită, privită ca prin ochii compuşi ai insectelor...

Autorul, reuneşte în cartea a cărei copertă este ilustrată cu una dintre lucrările pictorului rus Vladimir Kush (un artist care, după ce a experimentat stilul impresionist, s-a molipsit de suprarealismul dalinian şi „călătoreşte” acum, cu un apetit nesăţios pentru spaţii deschise, prin ţinuturi marcate de un exotism fascinant, imaginând vizualizări care se circumscriu sintagmei  „realism metaforic”) texte publicate în „Monitorul de Suceava”, la „Colţul condeierului”, sub genericul patentat „Să vezi şi să nu crezi”.

Cartea, segmentată în patru secţiuni („Chipuri şi măşti”, „Printre cărţi”, „La Eminescu”, „Martor”), ne oferă o lume diversă, o imagine compozită privită ca prin ochii compuşi ai insectelor, care permit formarea unei vederi panoramice mozaicate.

„Blajinul Colombo”, Fidel Castro, „civici” şi „Ciuvici”...

Fie că este vorba de evocarea (la momentul trecerii în lumea de dincolo) a „blajinului Colombo”, detectivul care a schimbat „imaginea-standard a justiţiarului tradiţional”, capabil - aşa cum proceda în episoadele investigaţiilor sale - „să se întoarcă de la uşă spre a strecura uitata întrebare esenţială”, de Paul Everac, care „s-a dus şi el”, dramaturgul despre care Alex Ştefănescu spunea că „a încercat toată viaţa să zboare cu un avion imaginar” („Nu a reuşit, dar măcar a încercat”), sau, ca să venim în arealul nostru, despre pictorul Octav Angheluţă, căruia i s-a vernisat postum o expoziţie la Suceava, autorul conturează efigii şi scanează portrete, cele mai multe proiectate pe „ecranele” unor cărţi.

Portrete cu transparenţe spectrale, cărţi, locuri şi întâmplări. Citim despre Fidel Castro şi Cuba cu „traiul pe cartelă”, despre Grupul Bilderberg şi despre „civici” şi „Ciuvici”, despre Grigore Vieru şi despre „năstruşnicul George Pruteanu”, sau despre Geo Saizescu şi cartea sa de amintiri „Astă seară dansăm cu...Bachus”.

„Ăştia-s oamenii, cu ăştia defilăm”

Şi aflăm lucruri interesante despre Aglae Gareiss von Dollitzsturm, născută Eminescu, despre lagărul pentru deţinuţi politici care a funcţionat la Suceava „în spaţiul dintre râu şi Zamca”, sau despre Johnny Hallyday, care avea în repertoriu un cântec „profund românesc”.

Iar spre final ne amuzăm cu consemnările gafelor unor contemporani ca M.M. Stoica („Piţurcă s-a suit odată pe lap-top, crezând că-i cântar”), sau Mitică Dragomir („În cazul Timişoarei, nu am avut nici o opinie. Eu am avut o opinie, alţii o opinie, dar ce opinie am avut eu?”), consemnări pe care autorul le încheie cu „Vorba lui Baranga: <Ăştia-s oamenii, cu ăştia defilăm>”.