Marius Ianuş: „O noapte şi o dimineaţă”

Marius Christian Drăjan, autor cunoscut cu pseudonimul literar Marius Ianuş, „poetul numărul unu al generaţiei sale”, cum scria un critic şi eseist contemporan, un Capricorn născut în ajun de Crăciun în urmă cu 36 de ani şi, aşa cum spune la zodie, orientat spre succes, a scos recent de sub tipar o carte în care adună o serie de texte pe care le-a publicat în câteva gazete (între care şi „Monitorul de Suceava”) şi pe blogul său personal.

„Îmi reneg toate scrierile pe care le-am publicat până astăzi...”

Marius Ianuş, ca să uzăm de pseudonimul sub care a iniţiat şi a condus câteva cenacluri literare, a scris la gazete şi a publicat câteva cărţi (volume renegate, dar şi recunoscute cum este volumul de versuri „Refuz fularul alb”), autorul considerat ca fiind „poate cel mai cunoscut poet român lansat după 1989”, care „a creat modă cu versurile sale anarhiste, şocante, nihiliste...”, „a fost imitat şi adulat”, ne propune acum cartea intitulată „O noapte şi o dimineaţă”, care se deschide abrupt cu un manifest în care semnatarul declară că nu mai vrea să facă „jocurile satanei”.

„Îmi reneg toate scrierile pe care le-am publicat până astăzi - spune el - cu excepţia celor apărute în 2011. Îmi cer iertare tuturor celor cărora versurile publicate de mine până acum le-au fost prilej de sminteală şi aş vrea să iau păcatele la care i-au împins vorbele mele scrise şi spuse de alţi oameni asupra mea”.

„Îi avertizez - continuă el - pe toţi cei care m-au citit şi pe toţi cei care au trecut prin cenaclurile mele că, în afară de sinceritate, i-am împins numai la drăcovenii. Îi avertizez că există Iad, iar ei sunt pe calea pierzaniei. Îi chem pe toţi pe drumul către Iisus Hristos, să înfrunte prigoana satanei şi să-şi salveze sufletele”.

„Artiştii, şi între ei scriitorii ocupă primele rânduri, sunt nişte iude răsfăţate”

Pelerin în căutarea înţelepciunii mântuitoare, Marius Ianuş (între altele fost redactor la „Playboy”, dar întors acum spre credinţă întru sorbirea învăţăturii marilor duhovnici) scrie despre milostenie şi jertfă, despre „Ce vor securiştii de la părintele Savatie”, despre „Trezirea din beţia păcatului” şi despre „Cum s-a strecurat mândria naţionalistă în biserică”. Ne mai spune Marius Ianuş că „artiştii, şi între ei scriitorii ocupă primele rânduri, sunt nişte iude răsfăţate”. Renegându-şi scrierile autorul îşi contestă şi breasla: „Uniunea Scriitorilor e o adunare de bărbaţi în majoritate alcoolici şi afemeiaţi şi femei care, sub influenţa acestora, au ajuns mai toate <uşoare>”.

„Scriitorii care nu l-au îmbrăţişat pe Domnul nostru Iisus Hristos cu tot sufletul şi nu l-au primit în inimile lor - spune Marius Ianuş - au rămas de la începutul până la sfârşitul scrierilor lor nişte stricători de minte”.

„Prin cuvintele noastre se poate lucra mântuirea sufletelor celor care ne citesc”

Dacă e aşa cum spunea cineva că „omul nu evoluează, ci se dumireşte”, Marius Ianuş, care mărturiseşte că de când s-a întors spre Dumnezeu i se întâmplă „lucruri miraculoase”, pare pe deplin dumirit. Într-o „Scrisoare către confraţii mei scriitori” le adresează câteva îndemnuri:

„Dragii mei scriitori, eu ştiu că mulţi dintre voi caută în fapt Adevărul. Lăsaţi-mă să vă spun câteva lucruri, ca unul care simte că a ajuns pe drumul cel bun în căutarea acestuia...Ne-am ales o meserie foarte periculoasă. În termeni umani, noi nu putem fi judecaţi, poate mântuiţi, decât la a doua judecată, cea de obşte, când se vor lămuri toate relele şi bunele pe care le-au lucrat cuvintele noastre în minţile altora....Tocmai pentru că avem influenţă asupra altor oameni satana caută să lucreze prin noi...Dragi scriitori, să ne ferim să mai scriem cuvinte doar de dragul de a-i impresiona pe cititori sau pentru a fi la <modă>...Să ne ferim şi de a scoate la lumină toată mizeria sufletească, fără a ne gândi la impactul pe care îl poate avea asupra cititorului...Prin cuvintele noastre se poate lucra mântuirea sufletelor celor care ne citesc. Ar trebui să ne folosim înzestrările în direcţia aceasta”.