Mardarie Popinciuc: „Pentru sfânta cruce, pentru ţară”

Cartea „Pentru sfânta cruce, pentru ţară”, al cărei autor este bucovineanul Mardarie Popinciuc, născut la Mihoveni, lângă Suceava, a fost publicată în prima ediţie la Buenos Aires, în Argentina, în anul 1985.

Completată şi retipărită într-o nouă ediţie din iniţiativa lui Constantin Savu, cu contribuţia materială a lui Octavian Dîrja, cartea, care a apărut la Suceava în toamna acestui an, este mărturisirea scrisă a tinereţii unui bucovinean care, atras de spiritul justiţiar al Mişcării Legionare, a fost şi a rămas unul dintre cei care nu s-a dezis de crezul acesteia, refugiindu-se în anii primului război mondial în Germania, după care s-a stabilit definitiv în Argentina, fără să-şi mai vadă locurile natale vreodată.

„A avut puterea să-şi rememoreze tinereţea”

Aşa cum scrie lectorul univ. dr. Radu Florian Bruja în prefaţa ediţiei sucevene, Mardarie Popinciuc „a avut puterea să-şi rememoreze tinereţea”, publicând un prim volum al acestei lucrări memorialistice la Buenos Aires. Un prin volum, pentru că aşa este menţionat de autor, dar fără a mai continua istorisirea pentru că Mardarie Popinciuc n-a mai reuşit să publice tomul următor, care ne-ar fi oferit probabil povestea vieţii sale de refugiat.

Înregimentat în Mişcarea Legionară şi devenit, în anii ’30, unul din liderii Cercului Studenţesc de la Cernăuţi, Mardarie Popinciuc scrie pagini de istorie trăită, povestind evenimentele la care a participat în tinereţea sa exaltată, oferind cercetării istorice informaţii care pot contura o imagine mai clară asupra unei perioade care nu s-a limpezit încă pe deplin.

Declarat mort şi înmormântat în cimitirul din Mihoveni, deşi el trăia în Argentina

Arestat în timpul dictaturii carliste, eliberat şi încorporat ca ofiţer în armată la momentul în care nordul Bucovinei a fost ocupat de armata sovietică, prins în iureşul evenimentelor din timpul guvernării legionare şi, ulterior, scos din ţară de către germani, lui Mardarie Popinciuc i s-a înscenat de către familie (după instaurarea regimului comunist) decesul, fiind declarat mort şi înmormântat în cimitirul din Mihoveni, deşi el trăia în Argentina, în celălalt capăt al Pământului. Copilăria petrecută în sat, şcoala urmată la Suceava (Liceul „Ştefan cel Mare”) şi studiile universitare făcute la Cernăuţi, „primii paşi în Legiune”, convulsiile unei epoci istorice şi părăsirea ţării, sunt povestite de autor până la momentul în care scrie „Aici începe refugiul, care mai durează şi azi”. Refugiu care a durat însă până când a închis ochii pentru vecie.