Victor Prelicz: „Istoria oraşului Siret şi antichităţile sale”

Într-o ediţie îngrijită de arheologul dr. Bogdan Petru Niculică a apărut recent (Editura „Tipo Moldova” Iaşi), în traducerea conf. univ. dr. Ioana Rostoş, ca o preţioasă recuperare, „singura şi cea mai documentată cronică a oraşului Siret din secolul al XIX-lea”, tipărită în limba germană în anul 1886, lucrare semnată de profesorul bucovinean Victor Prelicz.

„Un volum important de date, care nu puteau fi sintetizate decât în urma unei munci de documentare de durată”

„Geschichte der Stadt Sereth und ihre Altenhumer” („Istoria oraşului Siret şi antichităţile sale”) cumulează, aşa cum subliniază Bogdan Petru Niculică în textul introductiv intitulat „Victor Prelicz şi prima cronică istorică a oraşului Siret”, „un volum important de date, care nu puteau fi sintetizate decât în urma unei munci de documentare de durată, completată de cunoştinţe relativ solide (la nivelul acelei epoci), din domeniul istoriei, numismaticii, epigrafiei, arheologiei”. Victor Prelicz (care s-a născut la Luisenthal, denumirea austriacă a localităţii Fundu Moldovei, la data de 22/23 februarie 1845, şi a decedat la data de 26 mai 1911) a fost profesor de istorie şi geografie la Şcoala Reală de Stat din Siret şi, având în vedere contextul, se presupune că a făcut parte din Societatea Muzeului Siret, fondată de căpitanul Josef von Gutter, care a funcţional între anii 1870-1884.

Lucrarea în care „sunt aşezate, pentru întâia dată, în formă scrisă, primele legende locale ale Siretului”

Lucrarea, „în care - aşa cum remarcă Bogdan Petru Niculică - sunt aşezate, pentru întâia dată, în formă scrisă, primele legende locale ale Siretului, de la întemeiere la oraşul medieval”, este structurată pe două capitole, „Istoria oraşului Siret” (care oferă date cu privire la amplasarea geografică a localităţii, locuire, istoric - cu menţiunea că localitatea a fost capitala Moldovei în vremea voievodului Laţcu - viaţă religioasă...) şi „Antichităţile descoperite în oraşul Siret” (cu secţiuni care vizează vestigiile din epoca pietrei, a bronzului şi a fierului, monede, morminte şi pietre funerare, pietre comemorative, ruine).

Îngrijitorul ediţiei reliefează faptul că „ataşamentul autorului faţă de vestigiile descoperite la Siret este demonstrat în cele câteva rânduri cu care îşi încheie lucrarea adresând <populaţiei celui mai vechi oraş din Bucovina rugămintea amicală ca oricine care, la construirea unei case ori la săparea unei fântâni, se întâmplă să dea de o zidărie veche sau să găsească vreun obiect neobişnuit, să-l înştiinţeze pe autor, oferindu-i astfel posibilitatea de a completa istoria oraşului>”.

„Lucrarea prin care Victor Prelicz rămâne în faţa posterităţii”

De la piesele arheologice descoperite de plugarii din zonă, la cele care au ieşit la iveală în albiile pâraielor, de la osemintele din tumulii şi movilele funerare la inscripţiile de pe pietrele de mormânt armeneşti şi de la castelul cavalerilor teutoni de pe dealul Sasca la lăcaşurile de cult (Biserica Sf. Treime, mănăstirea minoriţilor sau mănăstirea dominicană), toate i-au trezit interesul lui Victor Prelicz şi se regăsesc consemnate în această carte.

„Chiar dacă - aşa cum spune Bogdan Petru Niculică - va fi fost inspirată din vreun manuscris aparţinând lui Josef von Gutter, care din motive nerecunoscute nu a reuşit să desăvârşească cronica oraşului Siret şi să o publice în timpul vieţii, aşa cum şi-ar fi dorit, <Geschichte der Stadt Sereth und ihre Alterthumer> este lucrarea prin care Victor Prelicz rămâne în faţa posterităţii”.