Constantin Morariu: „Schiţe culturale şi etnografice despre românii din Bucovina”

Publicată la „Resicza - Wien”, în 1888-1899, în limba germană, sub titlul „Culturhistorische und ethnogaphische Skizzen uber die Romanen der Bucovina” („Schiţe culturale şi etnografice despre românii din Bucovina”), cartea lui Constantin Morariu cumulează şi studii care au fost publicate în limba română, dar şi studii inedite, prin care se încerca o individualizare culturală românească a Bucovinei şi o poziţionare cât mai onorantă a spiritualităţii româneşti în cadrul spiritualităţii ţărilor şi provinciilor europene, care făceau parte, pe atunci, din democraticul imperiu habsburgic, luat ca model în europenizarea contemporană.

Cartea lui Constantin Morariu începe cu „Uneledatestatisticeşiistoricereferitoare laBucovina”, continuă cu „Date istorice Fundaţia Religionară greco-ortodox-orientală” (Geschichtliche Daten uber den griechisch-ortotox-orientalischen bucovinaer Religionsfond), cu „Cevadespre progresul şi dezvoltarea culturii teologice şi clericale în Bucovina” şi „Despre istoriaBucovinei” (Zur Geschichte der Bucovina), apoi expune pe larg sistemul românesc al şcolilor elementare din Bucovina, cu adevărate monografii ale unor gimnazii şi şcoli normale din Cernăuţi, Rădăuţi şi Suceava.

Un capitol amplu este dedicat cluburilor româneşti (Die romanischen Vereine in der Bucovina), respectiv Societatea pentru Cultură şi Literatură Română în Bucovina, „Şcoala Română” din Suceava, Societatea politică „Concordia” din Cernăuţi, Societatea Arheologică din Cernăuţi, Prima însoţire de păstrare şi avans din Gura Humorului, Societatea muzicală „Armonia” din Cernăuţi, Societatea „Academia Ortodoxă pentru Literatură, Retorică şi Muzică Bisericească” a Seminarului din Cernăuţi, „Clubul Român” din Suceava, Societăţile academice „Junimea” şi „Bucovina” din Cernăuţi, precum şi cabinetele de lectură „Dragoş” din Volovăţ, „Dumbrava roşie” din Boian, „Traian” din Horodnicu de Jos şi „Ştefan cel Mare” din Rădăuţi.

Literatura românească veche din Bucovina (Vasile Ianovici, Teoctist Blajevici, fraţii Eudoxiu, George şi Alexandru Hurmuzachi, Silvestru Morariu-Andrievici, Arune Pumnul şi Constantin Morariu-Andrievici) şi literatura românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea (Iraclie Porumbescu, Gavril Berariu, Vasile Bumbac, I. G. Sbiera, Dimitrie Petrino, Vasile Mitrofanovici, Artemiu Berariu-Ieremievici, Ambrosiu Dimitroviţă, Mihai-Miron Călinescu, Ioan Berariu, Dionisie Olinescu, Teodor V. Stefanelli, Simeon Fl. Marian, Dimitrie Isopescul, Isidor Vorobchievici, J. Gr. Cernescu, Ştefan de Repta, Constantin Stefanovici, Dimitrie Arcadie Isopescul, Ioan Litviniuc, Samuil V. Isopescul, Crisant Matiasievici, Ştefan Ştefureac, Ilie Nimigean, Ioan Drogli – cumnatul lui Eminescu, Ion I. Bumbac, Ciprian Porumbescu, Dimitrie Dan, Alexandru Ştefanovici, Ieronim Muntean, Leon Ilnitchi, Eusebiu Popovici, Vasile Vladimir de Repta, Isidor cav. de Onciul, Emilian Voiuţchi, Constantin Cosovici, Nicolae Ieremievici-Dubău, Constantin Popovici junior, Calistrat Coca, Mihai Bendevschi, Ioan cav. de Volcinschi, Grigore Halip, Simeon Cobilanschi, Constantin Mandicevschi, Dimitrie Onciul, George Eusebiu Popovici - cel care şi-a semnat opera poetică cu pseudonimul T. Robeanu, Dimitrie Socolean, Vasile Calancea, Orest Popescul, Alexiu Comoroşan, Constantin Procopovici, Animpodist Daşchevici, Ilie Cărăuş, Teodor Tarnavschi, Teofil Bendela şi… Doxachi Hurmuzachi, cu o carte religioasă, publicată în 1848) reprezintă, în cartea lui Contantin Morariu, un patrimoniu de mărturie a spiritualităţii bucovinene de până la el de o valoare inestimabilă.

Şi mai există un studiu incredibil, într-o traducere aproximativă, „Colinda / originile ei astronomice şi corespondenţele cu un remarcabil calendar” (Die Colinda / ihr Ursprung, ihre astronomische und auf den Kalender bezughabende Beteutung), care ne obligă, practic, la recuperarea acestei remarcabile cărţi şi pentru literatura şi spiritualitatea românească, preotul şi cărturarul bucovinean fiind, fără îndoială, un antecesor al lui Lucian Blaga şi al lui Mircea Eliade.

Există, aşa cum am mai afirmat, o literatură bucovineană, scrisă şi publicată doar în limba germană, care ne-a rămas necunoscută, deşi literatura aceasta făcea gloria românismului bucovinean, în vremile de odinioară. Spre acele cărţi ar trebui să ne îndreptăm atenţia, eventual dând cu piciorul în festivalurile de omagiere liricoidă a nebucovinenilor scriitori comunişti, care încă se mai organizează şi finanţează în judeţul nostru.