Mihai MOISOIU

Muzica are un efect profund asupra stării noastre emoționale. Ritmurile muzicale pot diminua stările de anxietate și pot îmbunătăți starea generală de bine. În terapia prin muzică, acest aspect este adesea utilizat pentru a ajuta pacienții să își exprime și să își proceseze emoțiile, în special atunci când cuvintele se dovedesc insuficiente. Muzica stimulează gândirea creativă, stimulează creierul, îmbunătățind funcții cognitive precum memoria, atenția și abilitățile de rezolvare a problemelor, ajută la recuperarea mișcărilor și abilităților motorii – în cazul pacienților care au suferit accidente vasculare cerebrale sau alte leziuni cerebrale – reduce stresul, anxietatea și depresia, încurajând creierul să genereze noi și noi sinapse neuronale. Terapia prin muzică duce la înțelegerea profundă a conexiunilor dintre muzică, minte și suflet. Armonia nu se referă doar la notele muzicale, ci și la echilibrul regăsit în profunzimile ființei umane.

Terapia prin muzică este, în esență, o sumă de tehnici și procedee de vindecare în care acordurile muzicale sunt medicamente pentru minte și suflet. Muzica este un instrument terapeutic, capabil să atingă și să vindece diferite zone ale corpului pe care multe abordări convenționale le pot ocoli. Această formă de terapie implică simultan multiple arii ale creierului, fie că este vorba de ascultare sau de creare. Ritmul poate influența rețelele motorii, tonalitatea și melodia pot stimula ariile de procesare emoțională, în timp ce structura unei piese muzicale poate îmbunătăți memoria și atenția. Prin urmare, o abordare muzicală structurată poate ajuta la reactivarea și fortificarea acestor căi neuronale.

Acordurile muzicale pot stimula creierul într-o sumedenie de modalități, în comparație cu alte forme de terapie. Muzica poate crea „poduri neuronale”, facilitând conexiuni între zonele funcționale ale creierului și cele deteriorate. Aceste poduri servesc ca rute alternative pentru transmiterea informațiilor, demonstrând remarcabila plasticitate a creierului nostru. Cu cât creierul este mai activ și angajat, cu atât este mai probabil să dezvolte conexiuni noi și să le mențină pe cele existente. Această plasticitate cerebrală – care este abilitatea creierului de a se remodela și adapta – pare să fie stimulată în mod semnificativ de muzică.

Studiile sugerează că muzicienii care își dedică viața artei lor prezintă un declin cognitiv semnificativ redus comparativ cu restul oamenilor. Aceasta nu se întâmplă, pur și simplu, datorită practicii constante, ci este efectul complexității pe care o presupun învățarea și performanța muzicală. Atunci când sunetele ating timpanul, impulsurile electrice rezultate merg către ariile cerebrale care le procesează, dar acestea interacționează și cu sistemul limbic – centrul emoțional al creierului. Acesta este locul unde muzica se transformă din simple note în sentimente și amintiri.

Muzica nu este benefică doar pentru suflet, ci și pentru reconstrucția creierului. În recuperarea neurologică, acordurile armonioase pot servi ca punți de interconectare neuronală, punând în legătură regiunile cerebrale funcționale cu cele afectate, demonstrând astfel plasticitatea funcțională a creierului. Indiferent dacă este vorba de recuperare după un accident vascular cerebral sau de adaptare după o leziune cerebrală, terapia prin muzică poate juca un rol-cheie în procesul de vindecare.

Muzica are un rol foarte important în păstrarea integrității noastre cognitive pe măsură ce înaintăm în vârstă, deoarece o putem folosi ca un instrument de prevenție a degradării neurologice. Muzica poate fi scutul nostru împotriva declinului cognitiv. Ea poate menține plasticitatea cerebrală, în ciuda înaintării în vârstă. Multe studii au indicat că muzica ascultată în perioade de emoție intensă poate deveni un ancoraj puternic. De exemplu, cântecul care răsuna în fundal în timpul primei întâlniri sau melodia care a acompaniat despărțirea de un iubit creează asocieri puternice, devenind, practic, călătorii sonore în trecutul nostru.

Un aspect fascinant este capacitatea muzicii de a accesa amintirile pacienților cu demență sau Alzheimer și poate servi ca ancoră pentru amintiri și emoții. Chiar și în stadiile avansate ale bolii, când comunicarea verbală poate fi minimală sau inexistentă, o melodie familiară poate trezi o recunoaștere emoțională, adesea însoțită de gesturi, mișcări sau chiar cântec. De exemplu, un cântec ascultat acum 10 ani poate declanșa o serie de amintiri și stări emoționale. Acest fenomen subliniază faptul că muzica, într-un anumit sens, poate rezista eroziunii memoriei, oferind un portal către un trecut altfel pierdut.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com