Mihai MOISOIU

Creierul tău este cel mai puternic motor electrochimic hibrid din lume. Folosește electricitate și neurotransmițători pentru a te ajuta să gândești, să simți și să acționezi. Electricitatea – fluxul de ioni încărcați – circulă permanent prin tot corpul tău, făcându-ți inima să bată și mușchii să se contracte. Totuși nicăieri nu este mai bine evidențiată electricitatea decât în cele aproximativ 100 de miliarde de neuroni – structuri conductoare – din creierul tău.

Principala sarcină a unui neuron este de a genera un semnal electric numit potențial de acțiune, care apare dacă este suficient de „excitat” de alte celule nervoase. Potențialul de acțiune al unui singur neuron este ca o mică descărcare electrică – aceasta este o parte din motivul pentru care neurobiologii vorbesc despre neuroni care „se descarcă” atunci când sunt activi – și poate stimula mulți alți neuroni. Neuronii stimulați pot genera apoi propriile potențiale de acțiune, care se deplasează și stimulează și mai mulți neuroni, creând o rețea bine coordonată, care îndeplinește o anumită funcție cerebrală.

Potențialele de acțiune se deplasează de-a lungul axonilor cu aproximativ 96 de kilometri pe oră. Semnalele pot călători atât de repede deoarece, pe măsură ce creierul uman se dezvoltă, din copilărie până la vârsta adultă, axonii sunt îmbrăcați și izolați de o substanță grasă specială numită mielină, care sporește viteza de transmitere. Axonii care nu sunt izolați de mielină, fie din concepție, fie din cauza unei boli, transmit semnalele de 10 ori mai încet.

Un axon se ramifică de mii de ori, fiecare ramificație formând un contact electric sau chimic, numit sinapsă, cu un alt neuron. Spațiul sinaptic este zona minusculă dintre neuronii de legătură. La capătul fiecăreia dintre numeroasele ramificații ale axonului se află un capăt în formă de ciupercă, care conține molecule numite neurotransmițători. Neurotransmițătorii pot stimula sau inhiba alți neuroni. Fiecare neuron secretă un singur tip de neurotransmițător, cum ar fi glutamatul, acidul gama-aminobutiric (AGAB), dopamina, norepinefrina, serotonina, acetilcolina sau histamina. Neurotransmițătorul excitator principal, glutamatul, este secretat de 75% dintre toți neuronii din creier, iar neurotransmițătorul inhibitor principal, AGAB, este secretat de aproximativ 20% din toți neuronii din creier. Atunci când potențialul de acțiune ajunge la capătul axonului, acesta stimulează eliberarea a mii de molecule de neurotransmițători în spațiul sinaptic. Neurotransmițătorii plutesc prin acest spațiu, iar unii dintre ei se leagă de receptorii de la capetele neuronilor și pot stimula sau inhiba acțiunea neuronilor receptori.

Toată această activitate electrică are loc, în interiorul craniului tău, la fiecare milisecundă. Și trebuie să aibă loc cu precizie pentru o funcționare optimă a creierului și o bună sănătate mintală.

Unele boli ale creierului încep prin deteriorarea acestui sistem electric sau prin afectarea capacității acestuia de a genera o cantitate adecvată de electricitate. Prea multă electricitate sau prea puțină electricitate pot fi o problemă. Trebuie să fie exact atât cât trebuie. Problemele creierului pot apărea din mai multe cauze: a unui număr mai mic de sinapse în rețea, un lucru comun în cazul depresiei sau al lipsei de exercițiu mintal sau fizic; a unui număr prea mic de neuroni în rețea, ceea ce se întâmplă în cazul bolii Alzheimer; a generării deficitare a potențialelor de acțiune, ceea ce se poate întâmpla dacă bei trei sau mai multe băuturi alcoolice în același timp; a deteriorării neuronilor, încetinind astfel viteza potențialelor de acțiune, un lucru comun în cazul traumatismelor craniene sau al accidentelor vasculare cerebrale; a activității electrice excesive, întâlnită în cazul tulburărilor convulsive.

Activitatea electrică anormală nu numai că poate modifica activitatea creierului, dar poate modifica și mintea și poate provoca gânduri negative, care pot fi asociate cu izbucniri emoționale, depresie, gânduri suicidare, atacuri de panică, distragerea atenției și confuzie.

Printre factorii de risc ce duc la apariția gândurilor negative găsim: convulsii sau antecedente de convulsii; perioade de distanțare sau confuzie; plângeri frecvente că lucrurile arată, sună, au gust, miros sau se simt „ciudat” la pipăit; teamă sau furie bruscă și repetată; iritabilitate care tinde să se acumuleze, să răbufnească și apoi să se retragă, lăsând adesea o senzație de oboseală după o criză de furie; perioade de panică și/sau frică fără un motiv anume; modificări ale percepției vizuale sau auditive, cum ar fi vederea unor umbre sau auzirea unor sunete înăbușite; perioade frecvente de deja vu (senzația că te aflii undeva unde ai mai fost înainte); paranoia ușoară; dureri de cap sau dureri abdominale de origine incertă.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com