Mihai MOISOIU

Conform unui model universal acceptat, temerile pot fi înnăscute sau învățate pe parcursul existenței noastre. Înainte de a putea spune temerilor pe nume, este necesar să facem un pas înapoi de la întrebările noastre și să încercăm să punem sub lupă evenimentele și mecanismele prin care acestea au luat naștere.

Clasificarea următoare explică mecanismul de apariție a acestora.

Temeri prezente încă de la naștere – acestea sunt temerile înnăscute, cele care se manifestă încă din leagăn, la bebelușii încă în scutece: stimuli senzoriali care acționează asupra organelor de simț: zgomote, durere fizică, frig și căldură intensă, imagini violente; evenimente neașteptate, persoane și obiecte necunoscute de la care persoana nu știe la ce să se aștepte și cum să facă față; situații periculoase pentru supraviețuirea individului: abandonul de către părinți, întunericul, frigul, înălțimea; circumstanțe care necesită o reacție instinctivă față de persoane sau animale agresive: frica de animale (șerpi, câini, insecte), frica de a fi supus agresiunii altora.

Temeri care apar în cursul vieții – acestea rezultă dintr-o mare varietate de experiențe de viață cotidiană și sunt învățate direct de către individ în cursul experienței sale de viață: frica de cuțite, de spații largi, de lifturi, tuneluri și galerii, de călătoria cu avionul.

Mai jos vă prezentăm câteva informații legate de originea temerilor.

Traume din trecut sau amintiri neplăcute: prima cauză a apariției fricii constă într-un eveniment traumatic, pentru care impactul emoțional avut cu un anumit obiect sau situație poate influența comportamentul ulterior. De exemplu, dacă subiectul a avut o „întâlnire neplăcută” cu un păianjen care l-a înțepat și nu a reușit să stăpânească evenimentul în adevărata sa dimensiune, devenind copleșit emoțional de acesta, este posibil să dezvolte o fobie de insecte, care se va prezenta nu numai în fața animalului temut, ci și în raport cu „semenii” săi. Imaginile, obiectele, situațiile „cu risc ridicat”, cum ar fi o plimbare pe o pajiște primăvara sau coborârea la garaj pentru a scoate mașina, vor fi de acum înainte etichetate drept „periculoase și greoaie” ca niște cutii, în suflet. Toate condițiile legate simbolic de episodul „dramatic” trăit vor ajunge în mintea subiectului, copleșindu-l într-un moment de... frică sănătoasă!

Învățarea unui comportament distorsionat: această a doua cauză este mai generală și se referă la așa-numitele fobii simple, care nu derivă neapărat din întâlniri cu obiecte specifice periculoase sau considerate periculoase, ci sunt rezultatul unor asocieri distorsionate în care obiectul sau evenimentul este evaluat ca fiind „riscant” și, prin urmare, trebuie neapărat evitat. De exemplu, acest lucru se întâmplă atunci când o persoană asociază în mod inevitabil un obiect care nu este periculos în sine cu ceva care amenință propria siguranță. Poate apărea, în acest sens, la copii ai unor părinți care sunt fobici în sine și care își transmit teama la urmași prin propriul lor comportament. În acest caz specific, nu este vorba de o moștenire bazată pe genetică, așa cum am fi înclinați să credem, ci de un comportament învățat prin observare directă. Dacă un copil învață de la un părinte să se teamă de animale, insecte și situații, într-un anumit mod, învață să îi fie frică.

Fixația: în ceea ce privește acest mecanism psiho-dinamic, individul se oprește în stadii timpurii ale dezvoltării sale psihologice. Aceasta se referă în principal la originea temerilor care apar în copilăria timpurie. Aceste temeri, în sine non-patologice, pot fi menținute în timp și pot da naștere, chiar și după această vârstă, la manifestări și simptome care se amplifică din ce în ce mai mult.

Sentimentul de nepotrivire: în special în ceea ce privește fobia socială, se întâmplă ca subiecții, în special tinerii, să fie comparați în mod continuu cu adulți (părinți, prieteni, cunoștințe) care posedă calități presupuse înalte, ceea ce dă naștere unui sentiment de înjosire, inadecvare și neîncredere. De exemplu, atunci când adulții sau părinții încearcă să îmbunătățească performanțele școlare ale copiilor lor comparându-le cu cele ale altora care au avut mai mult succes, aceștia nu realizează că, în acest fel, nu fac decât să consolideze atitudinea negativă de nesiguranță și inadecvate, care se poate transforma în comportament de evitare și eșec. Astfel, vor apărea dificultăți în confruntarea cu grupurile, vorbind cu voce tare sau în fața unui public, de a înfrunta oameni care au mai multă carismă sau au un grad ierarhic superior. Astfel, va fi imposibil să vă faceți prieteni sau să stabiliți relații cu sexul opus.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com