Mihai MOISOIU

Oricine are un loc de muncă care nu necesită o învățare continuă prezintă un risc mai mare de a avea probleme de memorie și de sănătate a creierului. Numeroase studii arată că persoanele care au întâmpinat dificultăți la școală, care urăsc învățarea sau care au abandonat școala timpuriu au, de asemenea, o incidență mai mare a problemelor cognitive și a problemelor de sănătate mintală.

Dacă vrei să vulnerabilizezi o persoană în fața riscurilor de a dezvolta o boală mintală, nu sprijini niciodată pe deplin copiii cu ADD/ADHD sau cu dificultăți de învățare. Fiecare zi din viața lor în care simt că eșuează sau că cineva este dezamăgit de ei crește stresul cronic, care micșorează hipocampul, o structură cerebrală extrem de importantă implicată în memorie, dispoziție și învățare.

Cercetările arată, de asemenea, că scopurile în viață și contribuția socială de-a lungul vieții au un tipar surprinzător: acestea tind să atingă un nivel maxim atunci când oamenii sunt tineri (adolescența târzie / prima parte a vieții de adult), apoi încep să scadă în perioada vârstei mijlocii și scad brusc pe parcursul vârstei adulte târzii. Atunci când scopul în viață este absent sau scăzut, crește riscul apariției bolilor mintale, în special al depresiei, și scade acceptarea de sine.

De asemenea, ai mai multe șanse să suferi de o boală mintală dacă ai o „mentalitate de om bătrân”, în care ajungi să spui lucruri precum: „Sunt prea bătrân pentru asta! Nu am energie pentru asta. Vreau doar să fiu lăsat în pace. Voi muri în curând, așa că de ce să mă deranjez să-mi schimb obiceiurile? Așa fac lucrurile de ani de zile, așa că de ce să le schimb acum?” sau „Nu pot să renunț la obiceiurile mele alimentare negative. Prefer să mă confrunt cu anxietatea sau să mă îmbolnăvesc de orice altă boală!”

Vă prezentăm în continuare o serie de șase factori de risc pentru pensionare / îmbătrânire. Primul factor este creșterea vârstei, în special după 65 de ani. Cel de-al doilea este a avea un loc de muncă care nu necesită învățarea de lucruri noi. Pensionarea fără noi încercări de învățare, fără pasiune sau scop este cel de-al treilea factor.

Singurătatea sau izolarea socială este cel de-al patrulea factor. Oamenii sunt ființe sociale: conectivitatea socială este înrădăcinată în creierul nostru, iar atunci când suntem singuri și deconectați de ceilalți, acest lucru poate avea consecințe negative pentru noi din punct de vedere cognitiv, emoțional și fizic. Mai mult de una din opt persoane declară că nu are prieteni apropiați. Cei mai singuri dintre noi suferă un declin cognitiv cu 20% mai rapid decât persoanele care sunt conectate cu alții, iar singurătatea a fost asociată cu depresia, anxietatea socială, dependențele și chiar cu colecționarea compulsivă de obiecte. Singurătatea atinge un nivel maxim în mai multe perioade ale vieții: în apropierea vârstei de 30 de ani, în jurul vârstei de 55 de ani și în apropierea vârstei de 90 de ani. Singurătatea nu înseamnă să fii singur sau să nu ai prieteni. Este o suferință subiectivă, constând în discrepanța dintre relațiile sociale pe care le ai și cele pe care ți le dorești. S-a constatat că daunele fizice asociate sentimentului de singurătate sunt echivalente cu cele provocate de fumarea a 15 țigări pe zi.

Cel de-al cincilea factor este prea mult sau prea puțin fier în sânge – feritina măsoară rezervele de fier din sânge. Valorile cuprinse între 50 și 100 nanograme/mL sunt ideale. Valorile sub 50 ng/ml pot cauza probleme, cum ar fi anxietatea, oboseala, „picioarele neliniștite” și ADD/ ADHD. Un studiu realizat în 2015 în rândul pacienților psihiatrici a arătat că peste 25% dintre aceștia sufereau și de anemie, această afecțiune fiind cea mai frecventă la persoanele cu tulburări psihotice, anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) și tulburare bipolară. Valorile ridicate (peste 250 ng/ml) sunt asociate cu un exces de fier și cresc riscul de inflamație, boli cardiace și boli neurodegenerative, cum ar fi Parkinson și Alzheimer.

Ultimul factor, cel de-al șaselea, este declinul neurotransmițătorilor, cum ar fi serotonina, dopamina, acidul gama-aminobutiric (AGAB) și acetilcolina. Pe măsură ce îmbătrânim, pierdem din celulele cerebrale care produc aceste substanțe chimice importante care ajută neuronii să comunice eficient. O activitate scăzută a serotoninei crește riscul de depresie; un nivel scăzut de dopamină crește riscul de boală Parkinson și de pierdere a motivației și a plăcerii; un nivel scăzut de AGAB crește riscul de anxietate; iar un nivel scăzut de acetilcolină poate afecta învățarea și memoria.

Ca și concluzie, nu trebuie neapărat să fii bătrân, ca și vârstă cronologică, ca să te simți bătrân și nu orice persoană de vârsta a treia se simte bătrân. Ceea ce facem zilnic în viața de zi cu zi, alegerile de viață, faptul că avem sau nu un scop în viață, modul în care gândim și acționăm ne determină în mare starea de sănătate și previne apariția bolilor vârstei a treia.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com