„Mașinării ca mine”
Autor: Ian McEwan
Traducător: Dan Croitoru
Apariție: 2019
Nr. pagini: 320
Editura: Polirom
Tema principală a poveștii lui se leagă de frica noastră de inteligența artificiala și dezbate câteva idei controversate și foarte interesante despre inteligența roboților, care nu este similară inteligenței umane.
Descriere
Acţiunea romanului “Maşinării ca mine”, se desfăşoară într-o Londră alternativă din anii 1980. Marea Britanie a pierdut Războiul din Insulele Falkland, Margaret Thatcher se luptă cu Tony Benn pentru putere, iar Alan Turing a făcut o descoperire crucială în domeniul inteligenţei artificiale. Într-o lume nu tocmai ca a noastră, Charlie, un tânăr care se lasă dus de valurile vieţii, se îndrăgosteşte de Miranda, o fată eminentă, dar care ascunde un secret teribil. Când Charlie primeşte o moştenire, îl achiziţionează pe Adam, una dintre primele „fiinţe artificiale” recent apărute pe piaţă, şi, împreună cu Miranda, îi configurează personalitatea. În scurtă vreme, cei trei se văd confruntaţi cu o dilemă morală profundă. Subversiv şi extrem de captivant, noul roman al lui Ian McEwan pune întrebări fundamentale: faptele noastre sau vieţile interioare ne fac umani? Poate o maşinărie să înţeleagă sufletul omenesc?
Ce spun criticii
„O carte fascinantă, memorabil de stranie, o lectură deopotrivă plăcută şi profund neliniştitoare.” (The Guardian)
„Ideile pe care le explorează Ian McEwan sunt mai importante acum ca niciodată.” (Daily Express)
„Maşinării ca mine analizează moralitatea ambiguă a inteligenţei artificiale. Un domeniu nou şi captivant pentru Ian McEwan, un scriitor britanic care se dovedeşte strălucit la fiecare carte.” (Harper’s Bazaar)
„Cel mai incisiv cronicar al epocii noastre.” (GQ)
Frânturi din “Maşinării ca mine”
“La începutul anilor 1970, comunicarea digitală încetase să mai fie o înlesnire, devenind o corvoadă zilnică. În mod similar, trenurile de mare viteză care circulau cu 400 de kilometri pe oră erau acum aglomerate și murdare. Softul de recunoaștere vocală, un miracol al anilor 1950, se transformase de mult într-o povară, populații întregi sacrificându-și acum ore întregi în fiecare zi pentru lungi solilocvii. Interfața minte-mașină, fructul exotic al optimismului anilor 1960, nu mai trezea nici interesul unui copil.”