„Dosarele mamei mele”

O carte pe zi: „Dosarele mamei mele”

Autor: András Forgách

Traducător: Andrei Dósa

Apariție: 2021

Nr. pagini: 368

Editura: Pandora

„Adevărul e că am multe lucruri pentru care să-i fiu recunoscător mamei. Dragostea pe care i-o purtam, și pe care încă i-o port, a fost cea care mi-a dat puterea de a scrie această carte... Nu o judec. Dar sunt în povestea de față momente rușinoase și dureroase. Îmi vine de multe ori să plâng în numele ei. Le-a dat securiștilor numele meu, numele prietenilor mei. Dar cred că atunci când iubești un om îl vezi ca pe un tot, în întreaga lui complexitate. Altfel, cine ar mai scăpa de judecată?" mărturisea András Forgách într-un interviu acordat jurnaliștilor de la The Guardian.

„O astfel de carte nu poate fi scrisă din ură sau dispreț. Este imposibil. În general, nu cred că un roman bun poate fi scris din ură sau răzbunare. Pe de altă parte, a trebuit să-mi depășesc dragostea necondiționată pentru eroina mea.”

Descriere

La trei decenii după căderea comunismului, în timp ce investiga trecutul familiei sale, András Forgách descoperă un fapt îngrozitor. Mama lui, de care-l legase o iubire autentică, fusese informatoare a regimului Kádár; ea dăduse informații nu doar despre cunoștințe întâmplătoare, ci și despre prieteni, rude și chiar despre propriii copii.

În „Dosarele mamei mele”, András Forgách îi dă cuvântul mamei dispărute, lăsând-o să-și asume trecutul, dar și dând viață unor zone ale memoriei afective pe care politica și istoria nu au reușit să le umbrească.

Ce spun criticii

„O scrisoare de dragoste care ar trebui citită de toată lumea." (The Herald)

„Dosarele mamei mele este un basm cvasimitologic, pe care Forgách îl construiește sub forma unui amalgam de ficțiune, poezie și jurnalism, o poveste ce-și are rădăcinile în mâlurile Războiului Rece.” (Tim Adams, The Guardian)

„În acest roman, Forgách pune pe taler inima celei mai importante persoane din viaţa lui. Traducându-l, am simţit din plin dificila şi dureroasa echilibristică practicată de scriitorul aflat într-o situaţie cum nu se poate mai delicată: aceea de a nici nu-şi condamna şi de a nici nu-şi apăra mama. Traducându-l, mi-am ţinut respiraţia şi m-am temut pentru el”.(Andrei Dósa, scriitor și traducător)