„Împăratul muștelor”

O carte pe zi: „Împăratul muștelor”

Autor: William Golding

Traducător: Constantin Popescu

Apariție: 2007, 2009, 2013, 2023

Nr. pagini: 332

Editura: Humanitas

Scriitorul britanic WILLIAM GOLDING s-a născut pe 19 septembrie 1911.În 1940 se alătură Marinei Regale.Experienţa războiului – participă la scufundarea navei germane Bismarck şi la debarcarea din Normandia – îl marchează profund şi-l împiedică să mai vadă în om o fiinţă inocentă: pentru el până şi copiii poartă în suflet germenele răului. Aceasta este tema primului său roman, „Împăratul muştelor” (Lord of the Flies, 1954), respins de douăzeci şi unu de editori înainte de a fi publicat de Faber&Faber.În 1983 Golding primeşte Premiul Nobel pentru literatură.

Romanul “Împăratul muştelor”, devenit un clasic al secolului XX, continuă să aibă un ecou rareori întâlnit în istoria literaturii.

Descriere

Un grup de copii scapă cu viaţă din catastrofa prăbuşirii unui avion şi încearcă să supravieţuiască pe o insulă pustie din mijlocul Pacificului. Însă ceea ce ar putea fi aventura vieţii lor, o nouă robinsoniadă departe de adulţi şi de regulile acestora, se transformă într-un coşmar ucigător de vise: ura ia locul inocenţei şi crima se înstăpâneşte peste o lume care-şi rătăceste busola.

O parabolă de o forţă incredibilă care ne oferă un răspuns deopotrivă crud şi realist la întrbarea: este libertatea absolută calea spre paradis?

Frânturi din „Împăratul muștelor”

…”Iar în mijlocul lor, plin de sângele murdar, părul aspru și nasul curgând, Ralph plângea pentru sfârșitul inocenței, pentru întunericul din inima omului, și căderea adevăratului său prieten, înțeleptul Piggy.”

“Iată, în sfârșit, locul multvisat, dar niciodată înțeles pe deplin, prinzând brusc viața adevărată.”

“Cu ochii strălucitori, cu gurile deschise, triumfători, savurau dreptul de a domina. Se simțeau înălțați: erau prieteni.”

“Dacă te temi de cineva, îl urăşti, dar nu te poţi împiedica să nu te gândeşti la el.”

“Îl cuprinse din nou o dispoziție ciudată, foarte neobișnuită. Dacă fețele arătau altfel când erau luminate de deasupra sau de dedesubt – ce mai era o față? Ce sens avea totul?”