„Femei fără răbdare”

O carte pe zi: „Femei fără răbdare”

Autor: Djaili Amadou Amal

Traducător: Andreea Giorgiana Nicolae

Aparitie: 2024

Nr. pagini: 200

Editura: Niculescu

Djaili Amadou Amal este o autoare cameruneză, o activistă pentru drepturile femeilor și un spirit puternic care tratează literar suferințele neștiute ale unei culturi în care tradițiile nu fac altceva decât să perpetueze abuzul, agresivitatea, sclavia și umilirea constantă a femeilor.

Descriere

Trei femei, trei povești, trei destine legate între ele despre viața femeilor din Camerun.

Căsătoria forțată, violul conjugal și poligamia: acest roman al scriitoarei cameruneze Djaïli Amadou Amal încalcă tabuuri, denunțând condiția femeilor din Sahel, și ne oferă un roman extrem de emoționant despre problema universală a violenței împotriva femeilor.

Răbdare! Acesta este singurul sfat pe care îl primesc. După cum spune un proverb al populației africane fulani: La sfârșitul răbdării se află raiul. Dar raiul poate deveni oricând iad.

Frânturi din „Femei fără răbdare”

„Mi se confirmă că sunt nebună. Încep să mă lege. Se pare că încerc să fug. Nu e adevărat. Doar încerc să respir. De ce sunt împiedicată să respir? Să văd lumina soarelui? De ce sunt privată de aer? Nu sunt nebună. Dacă nu mănânc, este din cauza nodului din gât și din cauza nodului meu atât de strâns din stomac care nu lasă să treacă nicio picătură de apă. Nu sunt nebună. Dacă aud voci, nu e vocea djinnului. Este doar vocea tatălui meu. Vocea soțului meu și a unchiului meu. Vocea tuturor bărbaților din familia mea. Munyal! Răbdare!”

“Alhadiji a cerut să se revopsească apartamentul Ramlei. Îi grăbește pe muncitori, dându-le ordine pentru orice, făcându-i să o ia de la început dacă nu este satisfăcut. Cunosc deja această expresie de mulțumire pe chipul lui. Știu ce înseamnă indiferența față de mine, nerăbdarea la cel mai mic apel, neâncrederea în prezența mea, cuvintele lui mă rănesc din ce în ce mai mult. Alhadiji se recăsătorește ca și ultima dată, voi afla prin intermediul zvonurilor. Așa voi ști data căsătoriei, numele promisei, familia și statutul ei social, Dar, spre deosebire de prima dată, sunt calmă. Da, ea va veni, dar cât timp va rămâne?”

“Este grea viața femeilor, fiica mea. Sunt scurte momentele lipsite de griji. Nu avem tinerețe. Nu cunoaștem decât puține bucurii. Nu găsim fericirea decât acolo unde o cultivăm. Tu trebuie să găsești o soluție pentru a-ți face viața suportabilă. Și mai bine, pentru a o face acceptabilă. Asta am făcut în toți acești ani. Mi-am călcat visele în picioare pentru a-mi îndeplini mai bine sarcinile.”