„Însemnări din subterană”

„Însemnări din subterană”

Autor: F.M. Dostoievski

Traducător: Emil Iordache

Aparitie: 2012

Nr. pagini: 176

Editura: Polirom

“Însemnări din subterană” este una dintre cele mai importante lucrări ale scriitorului rus Feodor Dostoievski, publicată pentru prima dată în 1864.

Cartea este considerată o piatră de temelie a literaturii existențialiste, anticipând teme filosofice care au devenit centrale pentru scriitori și gânditori moderni precum Nietzsche, Sartre și Camus.

Descriere

Omul este o enigmă. Ea trebuie dezlegată și, chiar dacă ai consacra o viață întreagă spre a o dezlega, să nu spui că ai pierdut vremea fără rost. Eu mă ocup de aceasta enigmă, deoarece vreau să fiu om. A studia viața și oamenii reprezintă prinipalul meu țel și unica mea preocupare.

Dezvăluirile făcute în 'subterană' determină destinul lui Raskolnikov, al lui Stavroghin și al lui Karamazov. Începe pelerinajul de mucenic al omului pe căile libertății arbitrare. Acest pelerinaj îl va duce la ultimile limite ale dedublării. Dialectica dintre om și destinul său se întrevede în “Însemnări din subterană” ți se va contura în marile romane dostoievskiene.

Sub fascinația marilor romane ale lui Dostoievski, opera lui de tinerețe este trecută uneori pe lista lecturilor neobligatorii. Dar pentru orice cititor atent și reponsabil este clar că scrieri precum „Nopți albe” sau „Satul Stepancikovo” au valoare în sine, nu numai ca "trepte" spre „Crima și pedeapsă” sau „Frații Karamazov.”

Frânturi din „Însemnări din subterană”

„Şi când iubeşti poţi trăi fără fericire. Şi la necaz viaţă-i frumoasă, e bine să trăieşti pe lumea asta, oricum ţi-ar fi viaţa.”

„Am ajuns până acolo încât acum mă gândesc că uneori iubirea constă în dreptul de a-l tiraniza pe cel iubit, drept pe care el ţi-l dă de bunăvoie. În visurile mele de taină, nici nu puteam să-mi imaginez iubirea altfel decât ca pe o luptă, ea începea mereu cu ură şi se încheia cu o supunere morală, dar mai apoi nici nu mai puteam să-mi imaginez ce să fac cu obiectul supus.”

„Ne e greu şi să fim oameni, oameni cu trup şi sânge adevărat, al nostru; ne ruşinăm de asta, considerăm că e o mare ruşine şi tare ne mai place să fim nişte oameni universali nemaivăzuţi.”

„Eu ştiu numai să mă joc cu vorbele, să visez aşa în mintea mea, dar în realitate îmi trebuie… linişte. Şi pentru ca să nu fiu deranjat, aş vinde toată lumea acum pe o copeică.”

„Omului îi place să-şi cântărească numai amărăciunea, iar fericirea nu şi-o cântăreşte. Însă, dacă ar socoti-o cum trebuie, ar vedea că fericirea există destulă pentru fiecare.”