„Casa fără oglinzi”
Autor: Tove Alsterdal
Aparitie: 2021
Nr. pagini: 280
Editura: RAO
Tove Alsterdal este unul dintre cei mai cunoscuți autori de suspans din Suedia. A scris șase romane pe această temă, apreciate de critici, iar cărțile ei au fost traduse în douăzeci și cinci de limbi. A caștigat de două ori premiul pentru cel mai bun thriller suedez și o dată prestigiosul Glass Key pentru cel mai bun thriller nordic al anului. “Casa fără oglinzi” a câștigat în anul 2021 Premiul Cognac pentru cel mai bun roman internațional.
Descriere
Istoria și prezentul se împletesc într-o poveste captivantă despre brutalitatea umană. Într-un oraș fără oglinzi, trecutul poate fi șters, dar cei care au plecat nu vor fi uitați.
Sonja și Daniel sunt un cuplu de vârsta mijlocie care, într-o ultimă încercare de a-și salva căsătoria eșuată, decid sa părăsească Suedia și să-și urmeze visul de a cumpăra o vie. Când Daniel găsește o casă dărăpănată în Boemia, ei cumpără proprietatea și biletele pentru o nouă viață. Într-o noapte, Daniel o trezește pe Sonja și o conduce în subsolul adânc al casei. El a găsit o deschidere către un tunel ascuns. În timp ce urcă în interior, se găsesc într-o cramă veche plină de sticle prăfuite. Sonja rătăcește mai departe în tunel, unde face o descoperire înfricoșătoare: cadavrul mumificat al unui tânăr băiat.
Ce spun criticii
“Un roman psihologic subtil despre relații, un roman istoric captivant despre viața într-un ținut de graniță și un roman filosofic care provoacă reflecții. [...] Pe nerăsuflate, cititorul ajunge să experimenteze cum poveștile ascunse și tăcute din trecut și adâncurile interioare ale oamenilor sunt aduse la lumină - Tove Alsterdal o face ca nimeni altcineva.” (Vasterboottenskuriren)
„Puțini pot scrie ca Tove Alsterdal. Are un stil propriu și un ton direct și portretizează oameni care nu sunt nici buni, nici răi. Este un roman uman și asta îl face atât de înspăimântător: oricine poate săvârși fapte rele și oricine poate păstra secrete fatale.” (Lotta Olsson, autoare)
Frânturi din “Casa fără oglinzi”
„Amintirile sunt înșelătoare. Ne amăgesc permanent, se potrivesc una cu alta doar pentru că asta vrea creierul. Vrea să vadă tipare și să dea sens chiar și atunci când e o succesiune de coincidențe. Revizuiește și completează cu lucruri pe care poate ți le-a spus altcineva sau pe care, pur și simplu, le-ai visat.
Oare eu am fost cea care a căutat-o sau ea a avut grijă să ne întâlnim?”