Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
„Fiecare moare singur”
Autor: Hans Fallada
Traducător: Gabriella Eftimie
Aparitie: 2018
Nr. pagini: 736
Editura: ART
Fallada a început să scrie de mână romanul la data de 20 septembrie 1946, lucrând timp de 24 de zile de dimineața la ora 5 până seara la ora 7, manuscrisul final însumând 866 de pagini dactilografiate. Romanul a fost una dintre primele opere antinaziste publicate de un autor german după al Doilea Razboi Mondial.
Romanul a mai apărut în limba română la editura Polirom, în 2012, cu titlul “Singur în Berlin”.
Descriere
În timp ce Hitler alimentează cu carne de tun fronturile din întreaga Europă, în Berlinul anului 1940, Otto și Anna Quangel – un cuplu simplu din clasa muncitoare –, după ce își pierd singurul fiu în război, trec de la resemnare tacită și indiferență la furie mocnită și hotărăsc că a venit timpul să lupte împotriva sistemului. Rezistența lor pare lipsită de semnificație – denunță regimul nazist prin cărți poștale și scrisori pe care le distribuie la întâmplare –, dar este egală cu sfidarea supremă într-o lume unde chiar și cea mai mică nesupunere înseamnă moarte.
„Fiecare moare singur” vorbește despre sadismul grotesc de care e capabilă omenirea și, într-un contrast izbitor, despre simplitatea binelui și noblețea decenței. Hans Fallada își bazează cartea pe povestea adevărată a lui Otto și-a Elisei Hampel, care prin textele lor subversive au încins spiritele în Gestapo până când, în cele din urmă, au fost capturați și ghilotinați. Evocă, totodată, imaginea luptei simbolice care adeseori a mișcat și-a încurajat insurecții uriașe ce-au răsturnat dictatori și regimuri totalitare.
Ce spun criticii
„Fiecare moare singur are un strop din repulsia lui Conrad, din nebunia lui Dostoievski și din amenințarea înfiorătoare pe care o resimți citind Cu sânge rece a lui Truman Capote... În taciturnii soți Quangel, Fallada a creat un simbol nemuritor al celor care luptă împotriva celei mai mari infamii și, astfel, ne izbăvesc pe toți.” (Roger Cohen, The New York Times)
„Cea mai importantă carte scrisă vreodată despre rezistența germană în fața regimului nazist.” (Primo Levi)
Frânturi din „Fiecare moare singur”
”Noi nu trăim pentru noi înșine, ci pentru cei din jurul nostru. Iar dacă facem ceva și ajungem cineva, n-o facem pentru noi, ci pentru cei din jurul nostru…”
”Nu contează câți luptă, unul sau zece mii; dacă cineva simte că trebuie să lupte, atunci o face, fie că-l ajută cineva sau nu.”
”Suntem ca semințele bune într-un camp plin de buruieni. Dacă n-ar exista semințe bune, câmpul s-ar umple numai de buruieni. Dar semințele bune se pot înmulți…”
