Românii bejeniţi în statele latine din UE sunt percepuţi, în cel mai bun caz, drept rude sărace şi inoportune, iar succesul integrării lor depinde, în mare măsură, şi de politicile adoptate de fiecare stat gazdă în parte.

În mod normal, migraţia românească s-a orientat, cu predilecţie, spre zonele unde limba era cât de cât accesibilă. Nu e de mirare că Italia, Spania sau Franţa au devenit destinaţii preferate.

Franţa s-a confruntat cu ceea ce se întâmplă acum în Italia încă din 2000-2002, când romii invadaseră Parisul şi Lyonul, fiind ubicui în staţiile de metrou sau pe lângă obiectivele turistice, agasând trecătorii cu insistenţa lor. Ulterior, românii au devenit cunoscuţi în presa din Hexagon din cauza micii infracţionalităţi, "specialitatea" lor fiind distrugerea parcometrelor.

Cu toate acestea, Franţa a reuşit să gestioneze situaţia, autorităţile luând măsuri drastice în privinţa îndepărtării imigranţilor, motivate tot de situaţia alarmantă a unora dintre compatrioţii noştri.

Salutată de unii francezi, măsura a fost însă contestată puternic de alţii.

Comparativ cu Italia, decretul emis de guvernul francez a fost gestionat în linişte, romii fiind trimişi acasă cu acceptul lor, după ce au primit o sumă de bani.

În schimb, italienii par depăşiţi de situaţie. În primul rând, ei nu au reuşit să monitorizeze situaţia românilor aflaţi în Italia. De exemplu, faptele de natură penală comise de aceştia nu au fost centralizate, fiind selectiv şi, de multe ori, trunchiat prezentate de mass-media.

 

Italia, isterizată

 

Institutul Naţional de Statistică din Italia susţine că numărul total al cetăţenilor români aflaţi în Italia este dificil de furnizat în acest moment, întrucât evidenţa lor nu mai este ţinută de Ministerul de Interne, ci a trecut la autorităţile locale.

Cazul Nicolae Romulus Mailat, care a isterizat societatea italiană, reprezintă numai vârful aisbergului, el fiind precedat de o serie de articole despre infracţionalitatea românilor. Pe acest fond, exploatarea mediatică a dosarului Mailat, livrat spectaculos, a inflamat opinia publică obligând autorităţile să reacţioneze prin emiterea unui decret-lege de îndepărtare a imigranţilor nedoriţi.

Probabil, italienii nu au nimic cu imigranţii - fie ei români, marocani sau albanezi - care lucrează şi încearcă să-şi facă o viaţă mai bună, însă, la fel ca şi românii, strâmbă din nas atunci când mizeria făcută de străini nu este strânsă.

În urma scandalului generat de cazul Mailat, televiziunile din Italia au relatat, obsesiv, poveşti ale unor familii de romi, care păreau că vorbesc mai corect limba italiană, decât pe cea a ţării ai cărei cetăţeni sunt şi asta pentru că locuiesc de foarte mulţi ani în Peninsulă.

După câteva zile petrecute în Peninsulă, impresia este că majoritatea italienilor sunt prietenoşi şi exuberanţi şi nu sunt reticienţi atunci când un turist român le cere ajutor, unii dintre ei fiind chiar curioşi să afle detalii despre România, nivelul de trai sau locuri de vizitat.

Există, este adevărat, şi reversul medaliei: excesele românilor se întâlnesc, uneori, cu excesele italienilor. Nu mai târziu de duminică, doi tineri români au fost înjunghiaţi în apropierea oraşului italian Torino, sporind astfel statistica neagră a incidentelor în care românii devin victime.

Pe de altă parte, nu trebuie ignorată responsabilitatea autorităţilor de la Bucureşti.

Rămâne ca fiecare dintre noi să înveţe ceva din acest episod trist. Altfel riscăm să devenim, cu toţii, "barbarii" gintei latine.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Rudele sărace ale gintei latine.

Comentarii