"

În cadrul ceremoniei de întronizare a noului patriarh al BOR, fiecare dintre mitropoliţi a avut un rol bine determinat pentru înmânarea însemnelor patriarhale.

Mitropolitul Ardealului ,IPS Laurenţiu Streza, primul în ordinea dipticelor după mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a înmânat cârja patriarhală, care este însemnul autorităţii, potrivit rânduielilor canonice.

Mitra este folosită de arhierei pentru acoperirea capului, având forma coroanei sau diademei purtate de împăraţii bizantini. Mitra simbolizează "cununa de spini a Mântuitorului, precum şi mahrama de pe capul Lui" şi reprezintă demnitatea slujirii împărăteşti a Mântuitorului, precum şi vrednicia primită de arhiereu de la Hristos ca principal săvârşitor al celor sfinte.

Engolpionul este o insignă arhierească de forma unei iconiţe-medalion, confecţionată din email, aur sau argint şi îl înfăţişează pe Mântuitor sau pe Maica Domnului, fiind un accesoriu specific Bisericilor Ortodoxe. Arhiereii poartă engolpionul atât în timpul serviciului divin, cât şi în viaţa de toate zilele şi simbolizează pecetea şi mărturisirea credinţei din inimă. Când are pe el reprezentat chipul Maicii Domnului, simbolizează puterea mijlocitoare şi ocrotitoare a Prea Sfintei Fecioare Maria, căreia i se încredinţează.

Crucea pectorală este o insignă a demnităţii arhiereşti, pe care episcopul o poartă la piept nu numai în timpul serviciului divin, ci şi în timpul vieţii de zi cu zi. În Biserica Ortodoxă Română, dreptul de a purta cruce în permanenţă îl are numai arhiereul, care o poate acorda ca o distincţie şi preoţilor. Crucea pectorală simbolizează Crucea lui Hristos, semn al biruinţei asupra păcatului şi a morţii.

Cârja sau toiagul păstoresc simbolizează puterea de a păstori Biserica şi autoritatea pastorală a arhiereului. Arhiereii primesc cârja ori de câte ori intră în biserică şi slujesc, iar când asistă numai la serviciul divin, ei rămân cu cârja pastorală obişnuită (mai simplă), pe care o poartă şi în afara bisericii.

Cârja sau toiagul păstoresc este un baston înalt, confecţionat din lemn sau metal, împodobit cu plăcuţe de aur, fildeş sau argint. La capătul de sus se termină cu doi şerpi încrustaţi peste care se suprapune un glob surmontat de o mică cruce. Pe mânerul toiagului se înfăşoară de obicei o maramă cusută cu fir pentru a fi mai uşor de purtat. Cei doi şerpi de la capătul de sus al cârjei simbolizează înţelepciunea arhiereului. În întregimea ei, cârja simbolizează Crucea Mântuitorului Iisus Hristos în numele căruia slujeşte arhiereul.

Mantia este un veşmânt lung şi larg de culoare purpurie, fără mâneci, ca o pelerină bogată, împodobită pe laturi cu nişte benzi numite fâşii. Mantia îşi are originea în mantaua monahală de odinioară, adoptată ca însemn arhieresc, deoarece episcopii sunt recrutaţi din rândurile călugărilor. Mantia simbolizează puterea şi plenitudinea slujirii arhiereului.

Patriarhul, pentru a se deosebi de mitropoliţi şi de ceilalţi episcopi (care poartă o cruce şi un engolpion cu Mântuitorul sau cu Maica Domnului), poartă două engolpioane (unul cu Mântuitorul şi unul cu Maica Domnului).

"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Mitropoliţii au un rol bine determinat în înmânarea însemnelor patriarhale.

Comentarii