Părinţii şi un nou an şcolar

Şi dacă în articolul precedent am adus în discuţie câteva sentimente trăite de copii la începutul fiecărui an şcolar, vă propunem să urmărim şi câteva sentimente trăite de părinţi.

Aceştia pot fi şi ei “împărţiţi” după vârstele copiilor.

Părinţii “începători” sunt cei mai emoţionaţi. Sunt mândri că micuţul lor devine şcolar, au aşteptări mari şi speranţe pozitive, îşi fac planuri pentru copii şi pentru ei, îşi propun să fie părinţi model, să nu facă greşeli, să ţină o legătură constructivă cu şcoala ...

Realitatea de peste câteva luni va demonstra, ca în fiecare an, că puţini reuşesc să devină ceea ce au planificat. Serviciile, timpul, provocările ... îi aduc pe unii în situaţia să rezume legătura cu şcoala la întrebarea zilnică adresată copilului “Cum a fost azi la şcoală? / Ce ai făcut azi la şcoală?”. Există şi părinţi care devin mai zeloşi decât s-au gândit. Micuţii acestora sunt de obicei împovăraţi, obosiţi, timoraţi de cerinţele foarte mari şi de activităţile multiple la care sunt supuşi.

Părinţii care au copii în clasele primare sunt încă destul de atenţi şi prezenţi în relaţia copilului cu şcoala. Deşi majoritatea comentează volumul de teme de vacanţă, ei insistă ca acestea să fie făcute (unii le organizează pe perioada întregii vacanţe, alţii le comasează în primele săptămâni de vacanţă că să “scape” de ele, sau în ultimele ca să “fie făcute”).

Numărul părinţilor implicaţi scade vizibil de la învăţământul primar la cel gimnazial. Ideea de concurenţă primeşte noi valenţe, “premiul I” nu mai este pentru mulţi un scop în sine ... În plus, un număr mare de părinţi înţeleg că “şcoala pentru fiecare” este doar la nivel declarativ. Foarte puţine sunt acele cadre didactice care reuşesc să trateze copiii individual, să-l ajute pe fiecare după nevoi, după capacitatea şi sensibilitatea lui, să-l pună în valoare, să-l integreze, să-l ambiţioneze, să-l motiveze ...

Părinţii liceenilor nu mai sunt atât de emotivi, cu excepţia celor debutanţi. Grijile lor sunt acum mult mai variate, de la formarea copiilor ca oameni până la construirea viitorului lor.

În concluzie, este foarte interesant să observăm că atât cerinţele şcolii cât şi ale familiei sunt invers proporţionale cu vârstele copiilor. Dacă este corect sau nu ... este un alt subiect de discuţie. Stimaţi părinţi, mult succes în noul an şcolar, în activităţile copiilor dumneavoastră şi multă răbdare, înţelegere şi putere de muncă în sprijinul de care aceştia au nevoie din partea familiei!

www.problemele-copilului-meu.ro