Copiii şi noul an şcolar

Începutul şcolii aduce în fiecare an sentimente variate atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Unii se bucură, alţii nu, unii sunt nerăbdători să înceapă cursurile, alţii retrăiesc nostalgic zilele de vacanţă.

Elevii începători sunt în marea lor majoritate încântaţi, entuziasmaţi, dar sunt şi câţiva speriaţi, îngânduraţi. Noul, necunoscutul, pe unii îi atrage, pe alţii îi perturbă.

Elevii “cu experienţă” au argumente şi motivaţii diferite privind dorinţa de a începe sau nu şcoala. Acestea se reflectă în trăirile declanşate de un nou an şcolar şi ţin în mare parte de vârstă şi de experienţele şcolare anterioare.

Cei mai mulţi elevi ai ciclului primar aşteaptă cu nerăbdare să-şi revadă colegii, învăţătoarea, sala de clasa. Deşi aşa ar fi normal să fie, există excepţii şi acestea ţin mai mult de factori exteriori copilului: şcoală, cadre didactice, părinţi.

Unii micuţi au fost sufocaţi de teme pe vacanţă, de caiete voluminoase ce aşteptau “lucrate”. Da, sunt cadre didactice care exagerează, dar şi părinţi care susţin sau cer aceste exagerări. Filmul se desfăşoară de obicei după aceleaşi scenarii: familii care “omoară” fiecare zi de vacanţă a copilului, sau familii care “trag” de copil în mod excesiv în ultimele două-trei săptămâni dinaintea începerii şcolii, astfel încât acesta este gata obosit şi plictisit.

Istoria se repetă şi pentru o parte din elevii ciclului gimnazial, cu menţiunea că numărul părinţilor “implicaţi” scade, iar numărul copiilor care au învăţat “să se descurce” creşte. Sunt şi copii care lucrează conştiincios, din proprie iniţiativă, să termine ceea ce li s-a dat pe vacanţă, de aceea ar trebui să medităm şi mai mult la volumul de muncă cerut şi noţiunea de vacanţă.

Interesant este că la ciclul liceal copiii sunt mai puţin solicitaţi atât de şcoală, cât şi de familie. Majoritatea nu au teme, iar dintre ceilalţi care au, majoritatea nu le fac. Pentru ei şcoala reprezintă mai multă libertate, mai multe întâlniri cu prietenii.

Evident că nu poate fi atinsă fiecare situaţie, fiecare individualitate, iar cele de mai sus generalizează cazurile mai des întâlnite. Fiecare copil e unic, cu punctele lui forte şi cu punctele lui slabe, de aceea familia are rol covârşitor în a-l ajuta, a-l susţine, a-l încuraja şi a-l înţelege pe parcursul şcolarizării, etapă importantă în formarea fiecărui om.

www.problemele-copilului-meu.ro