Şi părinţii au nevoi

Literatura de specialitate privind creşterea, educarea şi îngrijirea copilului vorbeşte aproape în exclusivitate despre nevoile copilului: dragoste, răbdare, înţelegere, protecţie, consecvenţă, fermitate... somn, vitamine…

Părinţii sunt uneori depăşiţi de ceea ce se aşteaptă de la ei, se simt epuizaţi fizic şi psihic. Pentru orice problemă care apare se simt vinovaţi şi uneori neputincioşi. Sunt asaltaţi de sfaturi despre cum trebuie să reacţioneze, ce şi când trebuie să facă, să spună ...

Nevoile lor, greutăţile zilnice, serviciul, căsnicia par să nu mai intereseze pe nimeni. Ajunşi acasă sunt părinţi şi se aşteaptă de la ei să fie zâmbitori, calmi, blânzi, înţelegători, deschişi, comunicativi, pozitivi ...

Creşterea, educarea şi îngrijirea unui copil solicită timp şi muncă susţinută alături de multă răbdare şi înţelegere. E frumos, dar nu e uşor! Sunt foarte multe lucruri de făcut, mai ales atunci când copilul este mic: pregătirea meselor, spălatul rufelor, igiena corporală şi a locuinţei, ştersul lacrimilor, comunicarea, participarea la joacă, cititul poveştilor, mersul în parc, la circ, ajutorul la lecţii, şedinţele cu părinţii… Întregul program al familiei se schimbă şi implică inevitabil unele renunţări.

Cu toate acestea, să nu uităm că şi părinţii sunt fiinţe umane cu nevoi. Este destul de dificil, dar este necesar, ca părinţii să găsească timp şi pentru viaţa personală. Au nevoie de timp pentru ei, pentru cuplu, pentru alte activităţi necesare sau care le fac plăcere.

Nu trebuie să uităm cu totul de propria persoană şi să facem din copil o obsesie. Printr-un astfel de sacrificiu nu are nimeni de câştigat. În subconştientul părintelui pot apărea resentimente, iar acestea se vor răsfrânge ulterior asupra copilului.

Este de la sine înţeles că atunci când un cuplu îşi doreşte un copil nu se gândeşte la toate aceste lucruri. Găsirea echilibrului şi împărţirea corectă a timpului între viaţa de cuplu, viaţa profesională, şi viaţa de familie rămâne tot în sarcina părinţilor. Puterea de a face faţă tuturor provocărilor este alimentată permanent de dragostea pentru copil, dar şi de satisfacţiile pe care le trăiesc părinţii în evoluţia copilului.

Şi dacă a avea copil înseamnă şi unele renunţări, părinţii ar trebui să aştepte ceva la schimb de la copilul lor, roadele valorilor pe care le sădesc cu efort.

Stephen Covey Richards, un educator american, autor al mai multor cărţi care privesc atât copiii cât şi părinţii în procesul de educaţie ne atrage atenţia că „Părinţii nu sunt altceva decât nişte copii mari până când copiii lor îi târăsc în maturitate (de obicei cu mare agitaţie şi cu multe ţipete)".

www.problemele-copilului-meu.ro