Jocurile de construcţie şi îndemânare sunt considerate cele mai vechi jocuri. Scopul lor este de a reface sau a recrea întregul din piese care pot fi alăturate/asamblate pentru a forma obiecte, imagini sau pentru a umple spaţii date.
Britanicului John Spilsbury îi este atribuit primul joc de acest tip, creat în 1767. El a realizat primul puzzle (o hartă a lumii, care se realiza prin alăturarea ţărilor, reprezentate prin piese din bucăţi de lemn).
Jocul puzzle a devenit unul dintre cele mai populare jocuri din lume.
Tot cu piese de lemn a debutat şi Lego, un joc foarte apreciat pe întreg mapamondul. Piesele au evoluat de-a lungul timpului, dar au rămas compatibile cu cele anterioare. Multitudinea variantelor de îmbinare a pieselor Lego face ca acesta să fie un joc foarte atractiv care solicită atât imaginaţia şi creativitatea cât şi gândirea şi îndemânarea.
Astăzi există o mulţime de jocuri care cer obţinerea unor imagini sau obiecte prin lipire, suprapunere, înşurubare etc., care folosesc piese şi suporturi din diferite materiale.
În afara jocurilor care pot fi procurate din comerţ, există o mulţime de variante de construcţii în care pot fi antrenaţi copiii. Castelele de nisip reprezintă o adevărată atracţie a verii. Pe lângă construcţia în sine, copilul este pus în situaţii de colaborare şi/sau competiţie, în situaţii de comunicare etc.
Vorbind de construcţii putem să ne gândim la diferite modelaje, de la aluat la lut, la realizarea obiectelor din beţe, crenguţe, flori, frunze etc. Toate acestea solicită imaginaţia, răbdarea, perseverenţă, creativitatea, permit aprecierea, încurajarea, recompensa. Dacă ar fi să privim sintetic, jocurile de construcţie se numără printre jocurile educative, creează un cadru propice interacţiunii dintre copii şi, de ce nu, dintre copii şi adulţi.
În cadrul unui joc, atunci când părintele oferă timp exclusiv copilului, se creează o atmosferă relaxantă pe care părintele o poate folosi în scop educativ. În timpul jocului pot fi abordate/rezolvate diferite „probleme” de ordin educativ, cu mai mare eficienţă decât printr-o „discuţie”. Ţine de diplomaţia părintelui ca totul să „pară” un joc, să se integreze jocului.
Printre multe alte probleme care pot fi abordate să amintim că jocul oferă un cadru special pentru a interveni asupra egocentrismului, invidiei, izolării, timidităţii, nesiguranţei de sine, neîncrederii etc. Copiii pot fi învăţaţi să fie corecţi, să aprecieze atât rezultatele lor cât şi ale celorlalţi, să lucreze în echipă etc.
Jocurile de construcţie pot fi abordate în mod individual sau colectiv, în interior sau în exterior, în orice moment al zilei şi în orice anotimp. Sunt antrenante, solicită copilul atât fizic, cât şi intelectual, oferă satisfacţii şi permit exteriorizarea emoţiilor mai mult decât alte tipuri de jocuri.