Jocuri pentru dezvoltarea limbajului

Principală metodă prin care copilul învaţă să vorbească este imitaţia. Din primele zile de viaţa părinţii îi vorbesc copilului, îi cântă, îi “povestesc”. Specialiştii spun că este indicat să i se vorbească copilului cât mai mult, calm şi clar, chiar dacă acesta nu înţelege încă ce i se spune. Treptat copilul imită sunete, la început fără un sens anume, apoi anumite sunete transmit anumite înţelesuri.

De la sunete copilul trece la silabe, apoi la cuvinte şi ulterior la propoziţii.

În această perioadă este important ca părinţii să ajute copilul să dobândească cuvinte. Cărţile care prezintă obiecte singulare pe câte o pagină, realizate corect din punct de vedere grafic, în concordanţă cu realitatea, colorate corespunzător, sunt de mare folos (la fel şi obiectele concrete). Există colecţii de cărţi tematice: animale sălbatice, domestice, obiecte de îmbrăcăminte, de uz casnic etc. Acestea contribuie la dezvoltarea vocabularului pe o anumită temă.

Lectura realizată de către părinţi este foarte importantă în formarea vocabularului şi nu numai. Până să vorbim de lectura propriu-zisă a unei poveşti, părinţii pot apela la lectura unei imagini în care să implice şi copilul.

Memorarea unor poezii scurte, care să facă plăcere copilului, să conţină cuvinte uzuale care să poată fi înţelese de el, este un alt mod plăcut de a petrece timp activ alături de copil şi de a contribui la fluenţa vorbirii.

După ce copilul stăpâneşte deja un fond de cuvinte, părinţii se pot inspira din jocurile didactice pentru lărgirea vocabularului. Iată câteva exemple de jocuri care pot fi iniţiate oriunde şi oricând:

-        “Eu spun una tu spui multe” sau “Eu spun multe, tu spui una” – prin acest joc copilul învaţă să exprime corect numărul singular şi numărul plural

-        “Alintarea cuvintelor” / “Mic-mare” – învăţarea diminutivelor (băiat-băieţel, pisică-pisicuţă)

-        “Familia animalelor” – copiii vor învăţa că unele fiinţe se denumesc prin cuvinte total diferite în funcţie de gen (cocoş – găină - pui), altele au “o parte” asemănătoare (broască – broscoi - broscuţă), sau păstrează acelaşi cuvânt (elefant, peste), cu mult înainte de noţiunile care se vor dobândi în şcoală de substantiv, gen, rădăcină, sufix, epicen, defectiv de număr etc.

-        “Cuvinte care încep cu sunetul/litera ...” – se alcătuiesc şiruri de cuvinte care încep cu un anumit sunet/litera

-        “Obiecte care au culoarea ...” – se alcătuiesc şiruri de cuvinte care denumesc obiecte potrivite culorii alese

-        Aceste exerciţii-joc pot fi foarte variate. Există cărţi din care părinţii se pot inspira, pot fi preluate diferite tipuri de astfel de jocuri didactice din activitatea de la grădiniţă sau şcoală şi de ce nu, imaginaţia părinţilor poate contribui la lărgirea sferei acestora. Este important că fiecare copil să fie solicitat cât mai des în situaţii de comunicare

După ce vocabularul copilului prinde contur, “jocurile de cuvinte” vizează mai mult dezvoltarea exprimării şi corectitudinea acesteia.

Dezvoltarea limbajului, însuşirea noţiunilor şi formarea abilităţilor de comunicare continuă indiferent de vârstă. Copiii mai mari pot fi antrenaţi în jocuri cu grad ridicat de implicare: şiruri de cuvinte formate din ultima silabă a cuvântului anterior, şiruri de propoziţii (legate în fraze sau individuale ca sens) pornind de la ultimul cuvânt al propoziţiei, propoziţii care cer descoperirea unei greşeli şi reformularea corectă etc.

Alte jocuri solicită şi cunoştinţe din diferite domenii, cum ar fi cel cunoscut că TOMANAP. Să amintim şi Scrabble, jocul fără vârstă.

Prin joc totul devine mai uşor, învăţarea primeşte eficienţă şi devine o activitate plăcută.

www.problemele-copilului-meu.ro