Dezvoltarea atenţiei în primii ani de şcoală

În perioadă şcolară mică atenţia este destul de instabilă. Copilul nu dispune de atenţie distributivă, de aceea orice factor perturbator poate întrerupe concentrarea care şi aşa este de scurtă durată.

Caracterul activ al atenţiei spontane a copilului poate fi menţinut prin măiestria şi răbdarea învăţătorului, prin lecţii bine organizate, interesante, prin conţinuturi adaptate şi selectate după nivelul de înţelegere. Noutatea, imprevizibilul, expresivitatea, schimbarea metodelor de lucru sunt căi de menţinere a atenţiei.

Copilul mic trebuie antrenat în recreaţii prin jocuri de mişcare care oferă o maximă destindere. Chiar şi în timpul orelor (mai ales în clasa I) se creează momente de relaxare musculară şi intelectuală pentru a stimula şi energiza atenţia.

Concentrarea pe activitatea de învăţare asigură înţelegerea. Astfel atenţia voluntară este adesea solicitată.

Treptat, copilul îşi mobilizează singur atenţia voluntară, se obişnuieşte cu efortul şi reuşeşte să blocheze o parte din factorii perturbatori. Acest salt calitativ se datorează creşterii interesului pentru învăţare, motivaţiei, experienţei dobândite, dar şi dezvoltării proceselor psihice.

Astfel se formează calitatea atenţiei, stabilitatea ei. Activităţile sunt mai complicate, cu durată mai mare, implică algoritmi şi logică operaţională.

Datorită dezvoltării atenţiei, copilul reuşeşte treptat să se concentreze şi la cerinţa exerciţiului şi la rezolvare şi în acelaşi timp la aspectul şi corectitudinea scrisului. Rezolvă exerciţii respectând ordinea operaţiilor, face calcule şi aşază în pagină demonstraţia. Creează un text respectând regulile de compunere, respectă ordinea în transmiterea ideilor, logică, dar se preocupă şi de forma exprimării, de corectitudinea gramaticală şi de regulile de redactare.

Spre finalul perioadei şcolare mici copilul este capabil să desfăşoare două activităţi concomitent dacă cel puţin una dintre ele este automatizată.

Aceste operaţii complexe sunt în formă iniţială, încep să poată fi cuprinse de atenţia distributivă, urmând ca de acum să se perfecţioneze în perioada şcolară mare. Automatizarea unor componente ale activităţii duce la mărirea randamentului şcolar.

Calităţile atenţiei nu se dezvoltă în acelaşi ritm.

Formele de neatenţie sunt şi ele multiple. Se pot datora distragerilor (orientarea atenţiei spre altceva), caracterului neinteresant al lecţiilor, repetiţiilor exagerate, evenimentelor cotidiene care “macină“ interiorul copilului. Oboseală şi stările de boală pot fi şi ele cauze ale lipsei de concentrare.

Există o curbă a atenţiei de care trebuie ţinut cont în programarea activităţilor. Luni capacitatea de concentrare este mai mică, apoi creşte şi scade din nou vineri. Prima oră de curs este afectată de o discretă stare de somnolenţă, ultima de oboseală.

Supraîncărcarea copilului (la şcoală şi acasă) poate duce la surmenaj. Ritmul neadecvat, agitaţia, frică, pot slăbi eficientă şi interesului pentru activitate. Cadrele didactice trebuie să dozeze corect temele de acasă, iar părinţii trebuie să analizeze solicitările cărora copilul trebuie să le facă faţă, să ţină cont de alternarea perioadelor de activitate cu perioade de odihnă, de relaxare şi de joacă.

www.problemele-copilului-meu.ro