Unii copii sunt înzestraţi cu capacitatea de a-şi organiza timpul, priorităţile, sunt ordonaţi din fire, responsabili şi acordă atenţie sporită activităţii şcolare. Poate fi o caracteristică a temperamentului lor, o înzestrare naturală, o consecinţă a educaţiei din familie etc.
Alţii au nevoie de ajutor în organizarea timpului de studiu. Cauzele nu sunt neapărat lipsa de interes sau de responsabilitate. Ele pot să ţină şi de volumul foarte mare de lucru din anumite perioade, în care copilul simte uneori că nu mai face faţă, că nu-i ajunge timpul, că nu mai poate să se organizeze.
Din acest motiv el poate risipi mult timp pentru lucruri minore, chiar fără importanţă, apoi devine frustrat, speriat şi chiar depresiv sau indiferent.
Lipsa intervenţiei unui adult în astfel de situaţii poate degenera în perpetuarea stării, în acceptarea acesteia, în dezvoltarea lipsei de interes. Copilul copleşit poate să tragă concluzia greşită că „orice ar face nu obţine rezultate”, „că este inutil efortul său”, „că oricum nu poate termina”, ceea ce poate conduce la subapreciere sau la acceptarea mediocrităţii.
Ajutorul ar putea consta pentru început în stabilirea câtorva lucruri generale. Mai ales pentru acei copii care au o tendinţă naturală de a fi dezordonaţi, este important să se urmărească formarea unui program încă de la început (sau când începe să se manifeste dezordinea în lucruri şi timp de studiu).
Locul şi timpul efectuării temelor ar trebui să fie bine specificat în programul zilnic şi să rămână aceleaşi. Dacă copilul are camera lui, un birou, locul de studiu este clar, dacă nu, trebuie stabilit, în aşa fel încât să nu fie deranjat sau distras de alte persoane sau alte activităţi.
Este bine să deprindă obiceiul de a ţine în acelaşi loc rechizitele şi toate materialele necesare pentru şcoală. Ordinea între acestea ar putea fi refăcută zilnic, după ce îşi face ghiozdanul pentru a două zi.
Programul orar poate fi stabilit împreună cu copilul, în funcţie de vârstă şi situaţia fiecăruia (volum de muncă necesar, unii vin acasă cu temele rezolvate etc.).
Este indicat să se evite începerea temelor imediat după venirea copilului de la şcoală (are nevoie de recreere şi odihnă), dar nu este cazul să fie amânate pentru ore foarte târzii sau pentru motive neîntemeiate.
Perioada stabilită ar putea fi folosită şi în zilele în care nu există teme, pentru alte activităţi: citit, desen, un proiect viitor, repetare pentru un test care se apropie, cuvinte pentru limba străină studiată etc. Acest lucru menţine clar timpul destinat studiului.
Copilul trebuie să înveţe să-şi organizeze materialele, fişele, pe dosare pentru a le găsi mai uşor când are nevoie de ele. Chiar dacă la început numărul acestora nu este foarte mare, cu timpul va fi din ce în ce mai greu şi va lua din ce în ce mai mult timp pentru a fi găsite la nevoie. Dacă deprinde gustul pentru ordine îi va fi mult mai uşor pe întreaga perioadă de şcolarizare.
Cu răbdare din partea părinţilor şi supraveghere constantă se dobândeşte acest lucru chiar şi de către copiii foarte dezordonaţi. Părinţii trebuie să fie constanţi şi perseverenţi şi să aprecieze fiecare îmbunătăţire.
Programul de studiu trebuie întotdeauna să se finalizeze cu echiparea ghiozdanului şi verificarea ţinutei pentru a două zi. Nu este bine să fie acceptate amânări sau "uitări". Se va forma o deprinderea care se va demonstra utilă în timpul şcolarizării, şi de ce nu, şi după aceea.
Felul de a fi al copilului nu este o scuză. Orice copil poate singur, sau cu ajutor din partea părinţilor, să-şi organizeze corect şi eficient programul de studiu, pentru a câştiga timp şi pentru celelalte activităţi necesare lui.
În familiile în care există un program clar pentru mese şi odihnă ca şi pentru alte activităţi este mai uşor să se integreze şi timpul de studiu al copiilor.