Auzim de multe ori părinţi care se plâng de copilul lor: "Nu vrea să înveţe / Nu-i mai ajunge timpul de joacă / Nu-şi face temele până nu ajung acasă / Nu este deloc conştiincios ..."
Bineînţeles, aceste afirmaţii pot descrie o problemă, dar tratată cu atenţie de la început este posibil să poată fi evitată.
Vorbim de şcolarii mici care în mod normal nu conştientizează necesitatea învăţării ritmice şi în nici un caz nu ar alege să înveţe în defavoarea unui joc.
Deşi nu poate fi o sugestie universală, sunt situaţii în care ajută exemplul următor:
Băieţelul a ieşit la joacă. I s-a amintit că are teme, i s-a dat oră de întoarcere, dar ... vine acasă destul de târziu.
În această situaţie o parte dintre părinţi vor avea următoarele reacţii:
- ceartă copilul, îi reproşează, se enervează şi îl pun la lucru imediat ce intră în casă;
- pentru că este târziu şi nu se poate concentra îi "dictează" tema ca să fie făcută, sau mai rău, o scrie un părinte;
- dacă tot nu reuşesc, vor scrie un bilet pentru învăţătoare prin care "scuză" copilul cu motive inventate;
- în cel mai rău caz îi iau scutire medicală pentru a doua zi.
Are sens să analizam ce lecţie a primit copilul? Să amintim doar că a învăţat să se sustragă, să fugă de răspundere, să mintă... Este posibil să persevereze în tratarea sarcinilor şcolare în acest mod.
Să privim şi un alt scenariu:
- este ora de somn/de masă, deci programul continuă după regulile casei; părinţii nu-i mai permit copilului să studieze la acea oră;
- îl lasă să meargă la şcoală nepregătit pentru a înfrunta singur jena, emoţiile şi eventualul calificativ meritat;
- comunică cu cadrul didactic pentru a cunoaşte reacţia copilului deoarece nu este de dorit ca această situaţie să se repete (dacă copilul nu-şi schimba atitudinea trebuie găsită metoda potrivită)
De cele mai multe ori însă copilul percepe această lecţie la adevărata ei valoare şi începe să se responsabilizeze. "După faptă şi răsplată" devin cuvinte care vor avea un sens puternic pentru el, dobândit prin experienţă.