Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoPe parcursul activităţii şcolare copilul poate să se confrunte cu diferiţi factori generatori de stres. Aceştia afectează rezultatele şcolare, atenţia, puterea de concentrare, cresc gradul de oboseală şi pot declanşa trăiri negative.
Varietatea lor este extrem de mare: suprasolicitarea fizică sau intelectuală, relaţiile sociale, competiţiile, notarea, examinarea, zgomotul excesiv etc. Stimuli de stres sunt şi dezamăgirile, jena, frica, pedeapsa, nota ...
Şi grijile, necazurile şi tensiunile din familie pot avea impact negativ asupra evoluţiei şcolare a copilului. Gelozia pentru un frate mai mic, boala unui membru al familiei, o ceartă pe care copilul o consideră nedreaptă, standarde prea ridicate impuse de părinţi, sunt lucruri care macină copilul şi sunt greu sesizabile din exterior.
Este posibil să existe o altă serie de motive care par minore unui adult, dar exercită o presiune majoră şi constantă asupra copilului. Poate în drum spre şcoală întâlneşte zilnic un câine de care se teme, poate este speriat de aspectul sever al unui profesor, sau de femeia de serviciu, poate este îngrozit de ideea de a cere permisiunea de a merge la toaletă, sau poate pur şi simplu ştie că trebuie să recite o poezie în faţă clasei.
Astfel de motive creează un stres suplimentar şi ţin mintea ocupată. De aceea este foarte important să existe multe situaţii de comunicare cu copilul. Pot fi depistate din timp astfel de lucruri pentru ca ele să nu primească amploare.
Catalogarea unui copil ca „leneş”, „slab”, „rău” este un subiect foarte delicat. Poate are o reacţie de împotrivire la „împinsul de la spate”, poate este marcat de teama de eşec sau poate i se critică prea mult realizările şi iniţiativele. Conturându-i-se o astfel de imagine despre el este posibil să renunţe la luptă.
Unii copii au rezultate slabe pentru că sunt prea conştiincioşi. Din dorinţa de a nu greşi repetă din nou şi din nou. Se agită în mod exagerat şi de obicei rămân în urmă în alte direcţii.
Este posibil ca metodele rigide de predare, atitudinea aspră şi de înregimentare a copiilor să ducă la probleme individuale de studiu.
Uneori copilul poate să aibă diferite probleme, de la cele fizice (defecte de vedere, auz, lipsă de coordonare motrică etc.), la cele psihologice (probleme de concentrare, atenţie, inhibare etc.).
Ca părinte arată-i înţelegere şi sprijin în mod natural. Manifestând prea multă grijă faţă de emoţiile lui i le accentuezi, consideră că într-adevăr are o problemă. Luând în derâdere aceste emoţii copilul se va simţi foarte inconfortabil şi va considera că nu îţi pasă. În general se simte jenat de propriile lui emoţii şi nu vrea să comunice despre acest subiect. Are tendinţa de a nega existenţa lor pentru a se proteja. Este important să te simtă alături de el, să ştie că se poate baza pe tine.
Oricare ar fi tipul stresului şcolar trebuie aflată cauza generatoare. Se poate apela la persoane de specialitate pentru a găsi împreună soluţia optimă de a ajuta copilul.
