Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoNeefectuarea temelor este un efect. Constatarea acestui lucru este neplăcut pentru părinţi. Ştiind că orice efect are o cauză, este important că această să fie descoperită. De obicei nu este foarte uşor să găseşti motivul real, dar cu răbdare şi diplomaţie, cu multă comunicare (nu vorbim aici de ceartă şi luat la întrebări, de reproşuri, ameninţări şi soluţii transmise de părinţi), se poate.
Cunoaşterea motivului adaptează soluţia. Deoarece poate fi un proces de durată, până la soluţionarea lui părintele trebuie să aibă o atitudine:
1. Să nu lase copilul cu temă nefăcută.
Depinde foarte mult de motivul pentru care nu s-a făcut temă şi de interesul părintelui pentru şcoală. Dacă părintele ţine doar ca temă să fie făcută nu este întotdeauna foarte eficient. Copilul trebuie să înţeleagă, să dezvolte treptat conştiinciozitate şi interes, să lucreze independent şi să întrebe acolo unde are nelămuriri, să-şi dezvolte motivaţia.
Există părinţi care tratează superficial acest subiect şi implicit oferă şi un model negativ de comportament (rezolvă ei fără să explice şi copiii transcriu mecanic, dau explicaţii peste puterea de înţelegere a copilului creând o mai mare confuzie, îl ceartă şi îi reproşează fără a caută în interiorul copilului motivul real, se agită mai mult decât copilul dând telefoane altor părinţi, solicitând alte persoane şi pun rezolvarea în faţă copilului). Cea mai proastă abordare este cea în care decid să scrie ei - fie pentru a fi mai frumos, fie pentru a fi mai corect, fie doar pentru a fi tema.
2. Să lase copilul cu temă nefăcută
Această decizie trebuie luată în funcţie de situaţie. Unele cadre didactice solicită ca acele teme pe care copilul nu ştie să le rezolve să fie lăsate nefăcute astfel încât să se reia anumite explicaţii şi să cunoască problemele individuale care apar în învăţare. Acest lucru are şi o parte mai puţin bună deoarece unii copii vor specula şi nu vor depune efortul necesar. Dacă există măsură şi supraveghere este un lucru bun.
Uneori nici părintele nu ştie să rezolve şi atunci inevitabil tema rămâne nefăcută. Este important ca temele acasă să aibă un grad mediu de dificultate şi să urmărească metodele din clasă. Atunci copilul are un model şi efortul lui îşi găseşte finalitate.
Dacă copilul amână temele până este prea obosit să le mai facă poate fi lăsat cu temă nefăcută pentru a înfrunta singur jena, nota, etc. Pentru majoritatea copiilor este o lecţie bună dacă după acest episod se observă o schimbare de atitudine. Dacă nu, trebuie căutată altă metodă, deoarece nerezolvarile repetate duc la acumulare de goluri şi ulterior la indiferenţă.
În funcţie de copil, de felul lui de a fi, de familie, trebuie găsite variantele cele mai bune pentru a evita neefectuarea temelor, pentru a supraveghea şi a influenţa evoluţia şcolară şi atitudinea copilului faţă de şcoală. O discuţie cu cadrul didactic ar putea fi eficientă; acesta ar putea avea sugestii, ar putea face front comun cu părinţii, astfel încât copilul să beneficieze de o mai strictă supraveghere şi îndrumare, de ajutorul necesar în funcţie de fiecare situaţie în parte.
