Mai ştii ceva din copilăria anterioară? Era magică. Copilul era copil. Mergea la grădiniţă sau la şcoală, apoi alerga şi se juca după pofta inimii lui. Avea parcă singur grijă să-şi menţină corpul şi mintea în activitate.
Secolul 21 a debutat cu "nebunia" performanţei. Comparaţia şi competiţia au adus treptat părinţii într-o fază robotică. Copiii au programul fărâmiţat pe activităţi pe care le duc cu sau fără voia lor. Dans, balet, concurs de şah, călărie, engleză, germană, pian, judo, înot, luni de la ora ... , miercuri dimineaţa ... , joi întâi acolo, apoi... Copiii au uneori un program mai greu şi mai plin decât adulţii.
Este util să ştie o limbă străină, este bine să ştie să înoate, este elegant să danseze, este sănătos să practice un sport, dar este vital să existe un echilibru între ceea ce poate şi vrea copilul, între stadiul dezvoltării lui psiho-fizice şi dorinţele părinţilor. "Toate la timpul lor" sunt vorbe încărcate de înţelepciune, dar sunt adesea uitate, ignorate sau necunoscute.
Aparatura a acaparat aproape cu totul atât mişcarea cât şi comunicarea şi socializarea. CD-ul, DVD-ul, Plasma, Tableta, PSP-ul au luat locul "Podului de piatră", "Batistei parfumate", "Dacă vesel se trăieşte" etc.
Copilul a devenit un adult în miniatură.
Să lăsăm copiii să se joace! Studiile de specialitate spun că cele mai multe cunoştinţe şi deprinderi copilul le dobândeşte prin joc. Creşte sănătos şi îşi dezvoltă capacitatea de acumulare. Oferă-i timp, joacă-te cu el, ascultă-l, înţelege-l... Sunt lucruri care vor crea mai multe roade decât "înregimentarea". Nu te lăsa impresionat că şi el, şi ea, şi ei îşi extenuează copiii. Nu este o garanţie că vor fi mai buni, dar este sigur că vor fi mai obosiţi şi-şi vor aminti din copilăria lor doar multe cursuri, cluburi şi cercuri.
Nu este nimeni de acuzat prea tare. Şi greşelile se fac tot din dorinţa de a face bine. Vrem pentru copilul nostru grădiniţa cea mai bună, şcoală cea mai bună, locul cel mai bun şi de aici se naşte o competiţie acerbă, strădanii precoce pentru a ne face copilul remarcat uitând uneori cu desăvârşire că este un copil şi că are nevoie de copilărie.
"Cea mai bună cale de a-l face pe un copil să fie bun este să-l faci fericit!"
Oscar Wilde