Dezvoltarea unui copil se realizează treptat şi continuu. Permanent intră în contact cu informaţii pe care le organizează şi le asimilează într-un ritm propriu.
Un mod de achiziţie foarte important în evoluţia sa este experienţa practică, de aceea copilului trebuie să i se permită să înveţe prin explorare-descoperire. Astfel îşi lărgeşte bagajul de informaţii şi îşi dezvoltă creativitatea.
Pe măsură ce copilul creşte, interesele se diversifică şi se măreşte spaţiul de cercetare. Este important să-l ferim de pericole, deoarece el nu deosebeşte situaţiile periculoase, dar la fel de important este să nu exageram cu protecţia şi mai ales cu latura ei inutilă.
Exigenţele, mustrările şi interdicţiile nu sunt cea mai bună modalitate de educaţie. Cele care ţin de securitatea copilului trebuie să fie ferme, dar mărind numărul lor le facem mai greu de respectat de către copil.
Abuzul de interdicţii împiedică dezvoltarea copilului la adevăratul potenţial şi în plus conduce în timp spre extreme nedorite, dezvoltând latura agresivă, inactivitatea sau indiferenţa.
Auzim în jurul nostru ca un stereotip “Să nu te murdăreşti!”, “Te-ai murdărit ca un…” de cum iese copilul din casă şi pe tot traseul lui: în parc, în grădină, la bunici, la grădiniţă, peste tot.
Nu auzi nici un părinte spunând “Murdăreşte-te!”. Acest lucru este normal. Nu îl înveţi să se murdărească, dar ar fi bine să-l laşi câte o dată fără să-i interzici verbal, să-i aminteşti că nu are voie. Chiar şi atunci copilul se va murdari. Îl cerţi? Îl lauzi?
Dacă accepţi în mod natural, nu îl încurajezi să o facă intenţionat, dar îi laşi libertatea să se manifeste liber chiar dacă asta înseamnă să se murdărească. Ex. “Acum intram în casă să schimbam pantalonii. S-au murdărit.” Astfel copilul înţelege că nu este bine să fii murdar, dar nu se împiedică de acest „detaliu” în munca lui de „cercetare” a mediului înconjurător.
De ce este bine să-l laşi să se murdărească?
O mulţime de lucruri bune pentru experienţa de viaţă va atrage faptul că se va murdări. Este curios, învaţă, verifică, atinge, pipăie; sapa în pământ, se rostogoleşte, stropeşte cu apa … cum să facă toate aceste lucruri sub veşnica ameninţare “Nu te murdari!” ?
Ai văzut vreodată un contabil murdar de cerneala? Dar un cadru didactic murdar de creta? Dar un zidar plin de var şi un brutar plin de faina? Poate ai văzut mecanici îmbrăcaţi impecabil, fără pete de ulei sau agricultori fără urme de noroi.
De ce au voie să se murdărească? O fac intenţionat? Nu! Munca lor atrage acest lucru. Acum nu uita că şi copilul munceşte când tu vezi doar că se joacă. Este munca lui de cunoaştere, descoperire, adaptare prin care îşi dezvolta încrederea, imaginaţia, personalitatea.
Ţi-ar plăcea să-ţi vezi copilul separat de toţi ceilalţi, sorbind din ochi activitatea lor, doar pentru că se teme să se murdărească? Va avea efect şi în planul cunoaşterii şi în cel afectiv şi în cel emoţional. Cred că e mult mai simplu să ai la tine un rând de haine, să-l schimbi dacă e cazul şi să te bucuri împreună cu el de satisfacţiile pe care i le dă jocul, munca lui de bază şi modul cel mai eficient de învăţare în perioada copilăriei.
Dând dovada de răbdare şi înţelegere copilul îşi va forma singur atitudinea, va deosebi lucrurile bune de cele inutile, va învăţa că există libertate, dar şi reguli.