Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Depresia privită ca o consecinţă a suprasolicitării emoţionale (stres, conflicte, abuz, traumă etc.) era până nu demult atribuită doar adulţilor.
La copii semnele de debut ale depresiei sunt greu sesizabile, confundate sau asociate cu alte comportamente specifice vârstei. Astfel pot fi trecute cu vederea anumite atitudini comportamentale care reprezintă indicii pentru starea psihică a copilului. Depresia poate apărea brusc sau se dezvoltă treptat.
Copiii nu ştiu sau nu pot să-şi exprime sentimentele asemeni adultului. El nu îţi va spune “sunt deprimat”. Este responsabilitatea părintelui de a observa dacă apar manifestări neobişnuite în ceea ce ţine de psihicul copilului. Recunoaşterea stărilor depresive presupune cunoaşterea simptomelor lor.
Cu cât înţelegem mai repede că starea generală a copilului suferă o modificare nedorită, cu atât recuperarea poate fi mai rapidă. Uneori este suficientă schimbarea atitudinii familiei, descoperirea şi înlăturarea factorilor care declanşează starea de nemulţumire sau disperare, alteori este nevoie de ajutor de specialitate.
Manifestarea depresiei la copii
Am fi tentaţi să credem că dacă copiii nu au aceleaşi griji şi responsabilităţi ca şi părinţii lor, nu ar avea motive de stres. Fiecare vârstă are însă problemele ei. Problemele copilului nu sunt percepute de părinţi la aceeaşi dimensiune, în timp ce copilul acumulează trăiri negative.
De la lucruri foarte mici care îl deranjează constant, de la sarcini cărora nu le poate face faţă, până la abuzuri cărora nu li se poate opune şi situaţii în care se simte neputincios, există destule lucruri care pot declanşa stări depresive la copii.
Pentru a recunoaşte instalarea depresiei la un copil trebuie analizate semnele caracteristice. Ele se manifestă la nivel emoţional, cognitiv, comportamental şi fizic, cu intensitate şi severitate diferită de la caz la caz.
La nivel emoţionalcopilul devine foarte instabil. Poate să plângă uşor sau să simtă această nevoie şi să o ascundă în faţa celorlalţi. Tristeţea evidentă, nemulţumirea continuă, starea pesimistă, lipsa speranţei, a interesului şi a dorinţei de implicare, lipsa energiei şi renunţarea la “luptă”, frământările, îl transformă într-un copil abătut, nemulţumit, nefericit. Îşi pierde interesul şi plăcerea pentru multe lucruri, devine anxios şi tensionat fără motiv clar, are accese de panică, scad performanţele în toate domeniile. Poate deveni foarte iritat şi agitat din orice sau foarte apatic şi retras. Are un grad ridicat de subapreciere şi tulburări de identitate.
La nivel cognitivse observă o avalanşă de gânduri negative despre el şi despre cei din jur. Dezvoltă sentimentul de vinovăţie, îşi minimalizează realizările şi îşi exagerează greşelile, se simte inutil şi lipsit de valoare, fără speranţă şi dorinţa de a depăşi momentul dificil - pe care de cele mai multe ori nici nu-l conştientizează. Întâmpină dificultate în organizarea gândurilor şi probleme de concentrare. Datorită acestor lucruri pot fi afectate procesele psihice şi poate fi perturbată întreaga activitate intelectuală.
La nivel comportamentalsemnele sunt destul de evidente, ceea ce le face sesizabile. Evită să socializeze şi se retrage în singurătatea lui sau manifestă agresivitate exagerată, însoţită uneori de dorinţa de a-şi face rău. Are o stimă de sine scăzută şi lipsă de încredere, simte insecuritate şi nesiguranţă. Apar tulburările de somn şi alimentaţie. Necontrolarea emoţiilor poate duce spre izolare sau agresivitate, spre tulburări comportamentale faţă de alţii şi faţă de sine şi în cazuri extreme spre gânduri sau tentative de suicid.
La nivel fizicse pot manifesta tulburări de limbaj, ticuri verbale şi faciale, întârzierea dezvoltării. Copilul poate înregistra o lipsă a poftei de mâncare sau o exagerare a acesteia, scădere în greutate sau îngrăşare. Incapacitatea de a se odihni provine din programul insuficient de somn, nu poate sa adoarmă, se trezeşte des sau devreme şi are somnul neliniştit. Devine dezinteresat, inactiv sau din contră agitat, aparent fără motiv.
Unele manifestări pot fi sporadice, periodice, declanşate clar în urma anumitor stimuli, altele pot avea un caracter constant, se pot diversifica şi creşte în intensitate. Schimbări alarmante în manifestările copilului necesită atât descoperirea cauzei cât şi a remediului. În astfel de cazuri este indicat să se apeleze la ajutor de specialitate.
Bianca ZUS
