Evită etichetarea şi poreclirea copilului

Folosirea unor şabloane verbale este o greşeală. Etichetarea unei persoane în general şi a unui copil în special poate avea urmări negative multiple, indiferent dacă este ocazională sau constantă, dacă exprimă ceea ce crezi sau este o formă de “răzbunare”, dacă este rostită cu dorinţa de “a pune la punct” sau de a evidenţia.

Întâlnim diferite tipuri de formulări, unele comune, altele “originale”: “eşti un copil rău / eşti prost ca de obicei / eşti cel mai leneş copil / eşti un tâmpit / locul tău e la şcoala de corecţie / n-o să se aleagă nimic de tine etc.” Copilul se va obişnui cu aceste cuvinte şi va începe să şi le atribuie singur. Nu considera că sunt doar vorbe care vor trece pe lângă copilul tău cu uşurinţa cu care le rosteşti, fără să-l afecteze.

“Etichetele” nu sunt bune dacă se abuzează de ele nici dacă au “nuanţă” pozitivă: “eşti cel mai frumos copil / cel mai deştept / eşti geniul nostru etc. “. Acestea pot perturba imaginea de sine, pot dezvolta trăsături negative de caracter şi pot duce spre dezinteres (dacă tot sunt cel mai … de ce să mai fac / de ce să mai merg etc.).

Porecla este “un nume” dat care se bazează în general pe un “defect” evident (fizic, comportamental, afectiv etc.). În general copiii sunt cei care evidenţiază verbal astfel de aspecte (“urechiat, năsos, ochelarist, clăpăug, crăcănat, plângăcios, smiorcăit, grăsan, nebunel, mincinos etc”). Comportamentele greşite nu se “corectează” prin sublinierea, repetarea şi conştientizarea lor, ci se adâncesc şi creează sentimente negative. “Defectele” fizice nu trebuie evidenţiate sub nici o formă.

Copiii nu realizează efectele acestor “răutăţi”. Părinţii sunt cei care trebuie să comunice mult cu copilul, să-l sprijine şi să-l înveţe să se protejeze de astfel de abordări. Mai grav este când părinţii folosesc aceste apelative, chiar dacă ei spun că o fac cu dragoste, că este o formă de alint. Copilul suferă şi dacă nu arată acest lucru. Poate să obţină certitudinea unei suspiciuni şi să dezvolte complexe de inferioritate, o imagine deformată despre sine, neîncredere. Acestea pot avea efecte pe termen lung.

Atât etichetarea, cât şi poreclirea sunt considerate forme de abuz emoţional. Ele pot avea urmări nedorite atât asupra caracterului şi personalităţii, cât şi asupra performanţelor şi capacităţilor de adaptare.

www.problemele-copilului-meu.ro