Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoAbuzul emoţional poate îmbrăca o multitudine de forme a căror “faţă” rămâne nevăzută, nebănuită, deoarece este “subtil” şi nu lasă urme vizibile şi imediate asemeni abuzului fizic sau sexual.
Este cel mai frecvent şi se realizează adesea fără intenţie sau fără conştientizarea efectelor negative.
Are o arie largă şi este greu de definit. Există clasificări ale comportamentelor care reprezintă abuz emoţional, dar rămân destule tipuri de agresiune emoţională în afara acestora.
Orice exces, orice formă de dominare şi neglijare realizată cu sau fără intenţie, care afectează dezvoltarea normală a copilului, comportamentul, încrederea, respectul, identitatea, personalitatea, conştiinţa poate să intre in aceasta categorie.
Formele de manifestare sunt foarte variate, de la limbaj, critici constante şi dure, respingerea afectivităţii, ignorarea sau minimalizarea nevoilor şi temerilor, dezvoltarea sentimentului de vinovăţie sau inutilitate, umilire, manipulare, intimidare, la supraprotecţie şi dominare.
În săptămânile următoare vom detalia câteva dintre aceste tipuri de abuzuri, deoarece sunt des întâlnite şi adesea părinţii nu constientizează gravitatea lor. Cunoscând efectele distructive ale abuzului emoţional şi formele prin care se realizează, acesta poate fi evitat sau eliminat.
Abuzurile emoţionale sunt greu de depistat sau de dovedit, dar au consecinţe adânci pe termen lung, multe dintre ele fiind imposibil de remediat.
Conştientizare... Soluţii ...
Un pas foarte important este să ne dăm seama de anumite comportamente nepotrivite care pot dăuna copilului, deşi intenţia noastră nu este rea. Nu există nici o persoana perfectă şi cu atât mai puţin un părinte perfect. Responsabilitatea de a forma un om este foarte mare şi nu întotdeauna avem cunoştinţele necesare, răbdarea şi disponibilitatea de care copilul are nevoie. Viaţa de zi cu zi, stresul, ne duc uneori la limita în care putem pierde controlul.
Dacă familia are principii solide, o viziune comună asupra educaţiei, atmosferă de afecţiune, colaborare şi încurajare, o bună comunicare, micile scăpări pot fi remediate, fără a crea răni pe termen lung.
A recunoaşte greşeala şi a cere scuze este un lucru la îndemână care poate atenua efectul unui comportament imediat şi poate reprezenta un model de reacţie pe care îl oferim copilului.
Să nu cădem în extrema în care cineva ar putea considera că trebuie acceptate comportamentele greşite ale copilului. Fapta trebuie “criticată”, nu copilul. Fapta este rea, nu copilul. Modul în care discutăm şi disciplinăm, cuvintele şi tonul folosit sunt importante în educaţie. Evitând şabloanele, jignirile, ameninţările gratuite, sarcasmul, nu afectăm stima de sine, încrederea, respectul.
Copilul trebuie să ştie că este iubit, să aibă încredere, să ştie că este ascultat, înţeles, apreciat şi va reacţiona bine chiar şi atunci când se nasc situaţii tensionate. El are nevoie de reguli şi se aşteaptă ca părintele să intervină pentru respectarea lor.
Fereşte-te să reacţionezi sub presiune nervoasă, după primul impuls! Poţi face sau spune lucruri pe care le regreţi! Mai bine oferă-ţi puţină pauză pentru a te calma. Vei vedea lucrurile în altă lumină şi scapi de tentaţia de a o lua personal.
