Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video1. Copilul şi nimic altceva
Executarea imediată a oricărei cereri a copilului, considerarea oricărei dorinţe ca fiind prioritate, indiferent de situaţie (mănânci, dormi, lucrezi, găteşti etc.), creează copilului sentimentul că el este singurul lucru care contează, că are toate drepturile, că toată lumea trebuie să i se supună. Ideea că Universul se învârte în jurul lui, dezvoltă egocentrismul şi trăsături negative de caracter (invidie, ură, etc.). Lipsa de înţelegere a celorlalţi va atrage lipsa de respect.
2. Lipsa regulilor şi/sau inconsecvenţa în respectarea lor
Dacă nu există un set de reguli clare de bună purtare şi nu se veghează asupra respectării lor copiii vor dobândi carenţe de comportament în societate. Spunându-i „nu” şi permiţându-i totuşi tacit să facă un lucru sau răzgândindu-vă la insistenţele lui îi transmiteţi că regulile nu sunt foarte importante şi pot fi încălcate (se joacă cu mâncarea din farfurie, nu respectă ora de somn / de teme / etc.). Indiferent de context, regulile stabilite trebuie respectate. Dacă o dată primesc permisiunea şi altă dată nu, copiii vor specula situaţiile în favoarea lor (atunci când din anumite motive chiar trebuie încălcată o regulă explicaţi copilului de ce este o situaţie specială), altfel vor deveni nepoliticoşi, necivilizaţi, nerespectuoşi, necooperanţi, neînţelegători. Poate ca părinte vei accepta acest lucru, dar societatea îi va penaliza.
3. Alegerea greşită a "luptei şi câmpului de luptă"
Ca părinte este bine să înţelegi că nu vei câştiga întotdeauna în faţa copilului tău. Natural, el se va opune la multe din cererile tale. Sunt situaţii pe care le poţi duce până la final pentru a obţine ce doreşti tu, dar şi situaţii în care este bine să nu începi o competiţie. Ex. Poţi să nu deschizi televizorul după ce se aşază în pat, să nu-i dai dulciuri înainte de masă, etc., dar nu poţi să-l faci să mănânce ficat de pui dacă el se opune (nu deschide gura, îl scuipă etc.). Este important să nu alegi să „lupţi” în vizite, de faţă cu alte persoane - de cele mai multe ori copilul va găsi ieşiri şi va fi sprijinit de ceilalţi, chiar dacă comportamentul lui nu este corect. Astfel de situaţii îl învaţă pe copil că poate sfida, poate rămâne nepedepsit şi obţine ceea ce vrea.
4. Lipsa aprecierii şi încurajării
Fiinţele umane îşi măresc randamentul şi dedicarea în orice activitate dacă se simt apreciate. Ca părinţi suntem foarte tentaţi să subliniem copilului ce nu face bine, dar nu suntem la fel de atenţi să evidenţiem comportamentele pozitive. Ne bucurăm de ele, le considerăm normale, dar nu este suficient. Este nevoie de verbalizare, de transmitere a aprecierii într-un mod natural atunci când observăm comportamente corecte, evitând supraaprecierea.
5. Cicăleala şi reproşurile sunt inutile
Stabiliţi clar care sunt consecinţele anumitor comportamente şi aplicaţi-le întocmai. Tergiversarea prin discuţii interminabile, repetarea aceloraşi ameninţări care nu se concretizează, reproşurile inutile care nu au consistenţă la nivelul înţelegerii copilului (ex. „Ce nu fac eu pentru tine? / Câţi copii au ce ai tu? / Fac eforturi ca tu să trăieşti bine!”). În loc de văicăreală, creează un sistem de stimulente potrivit vârstei copilului tău pentru a-l ajută să înţeleagă faptul că este nevoie de implicare şi efort pentru a obţine ceea ce-şi doreşte.
