Părintele coleric şi copilul său

Să ne amintim că un coleric are putere infinită de muncă, este organizat, orientat spre scop şi manifestă tendinţa de a lua decizii şi de a conduce ferm. Trăieşte cu impresia că întotdeauna are dreptate şi de multe ori este adevărat, dar nu-şi da seama când devine prea autoritar şi transformă familia în garnizoană. Vocea tăioasă, răspicată şi sacadată uneori nu admite comentarii, păreri.
Copiii percep şi acceptă diferit părintele coleric în funcţie de personalitatea lor, deci şi modalitatea de a educa trebuie să fie diferită.

Ai un copil sangvinic?

Vă puteţi înţelege foarte bine deoarece aveţi aceeaşi viziune optimistă şi plăcerea de a lucra cu oamenii. Va completaţi, unul face treaba, celalalt asigură atmosfera.
Pericolul ar fi să aştepţi de la copil aceeaşi dedicare în muncă, să fii deranjat de neimplicarea totală, de abandonarea unei activităţii în favoarea alteia, de spiritul vesel pe care îl interpretezi ca neseriozitate.
Atenţie, copilul sangvinic ...
- are nevoie de odihnă şi distracţie, el nu poate ţine ritmul continuu impus de coleric  
- caută dragoste, apreciere şi înţelegere, ii place să fie centrul atenţiei, suferă când este luat peste picior şi este distrus de critică
- face orice dacă este lăudat şi munca poate fi privită ca distracţie
- este capabil de pozne “adorabile” scăpând prin felul de a fi de pedepse

Ai un copil coleric?

Ambii sunteţi concentraţi pe obţinerea succesului, aveţi o mare capacitate de muncă, vă asumaţi responsabilităţi.
Firea voastră arţăgoasă, critică şi imprevizibilă poate însă să creeze o luptă pentru poziţie, conflicte, riscul de a nu ceda nici unul. Copilul are şi el tendinţa temperamentală de a stabili reguli şi de a avea ... dreptate.
Atenţie, copilul coleric ...
- colaborează dacă există acord în privinţa unui scop
- refuză ajutorul dacă nu este solicitat de el  
- are nevoie să dobândească abilităţi de comunicare diplomată “Dacă îmi permiţi…”, “Cu tot respectul…”, “Apreciind intervenţia ta…”; tendinţa colerică este să „ordone” şi oamenilor nu le place acest lucru
- când este prea mare linişte între doi colerici, trebuie verificat cine şi de ce şi-a pus masca abandonului, deoarece o astfel de pace nu rezistă, iar “explozia” va fi foarte dură

Ai un copil melancolic?

Îţi poţi motiva copilul, îi poţi stimula creativitatea, dacă nu critici şi nu ceri rapiditate în acţiuni.
Înţelege că tu eşti mai rapid în reacţii, în timp ce el are nevoie de analiză.
Atenţie, copilul melancolic ...
- are o sensibilitate accentuată, tinde să-şi protejeze sentimentele, luptă cu propriile emoţii şi tendinţa de perfecţiune (are ritmul lui, se concentrează îndelung, îl deranjează dezordinea şi deciziile pripite sau schimbările, este adesea nemulţumit etc.)
- ascultă-l când decide să vorbească fără să-i oferi soluţii şi „predici”
- verifică planul copilului înainte de a sari să-l ajuţi, el a gândit deja o strategie (acceptă o critică din partea lui atât timp cât nu e lipsită de respect)
- încurajează-l să-şi facă cunoscute nevoile, să-şi susţină părerile pentru a nu fi ulterior dominat de alţii

Ai un copil flegmatic?

El încearcă să evite orice conflict, este ascultător şi acest lucru îţi place.
Este greu să înţelegi dorinţa lui de linişte, lipsa implicării, evitarea luării deciziilor, indiferenţa faţă de ceea ce se întâmplă în jur.
Atenţie, copilul flegmatic ...
- nu trebuie copleşit cu sarcini, iubeşte “timpii morţi”; luat la întrebări, considerat leneş, îl face să se simtă neiubit şi să reprime orice urmă de motivaţie
- are nevoie de apreciere şi înţelegere, pentru a nu se simţi lipsit de valoare doar pentru că este diferit (aceasta poate duce treptat la depresii); antrenat în activităţi în care poate să se simtă bine, va fi calm, relaxat, ceea ce îl ajută să-şi stabilească ţeluri
- nu trebuie lăsat să se complacă în slăbiciunile lui, trebuie să înveţe să-şi asume câteva responsabilităţi; nu ceda tentaţiei de a face totul în locul lui
- alege “bătăliile” care merită duse în disciplinarea copilului tău; prin insistentă poţi declanşa comportamentul opus.
Cunoaşterea, înţelegerea şi acceptarea temperamentelor şi a diferenţelor dintre acestea sunt benefice educaţiei. Vezi subcapitolele meniului „Personalitate” de pe www.problemele-copilului-meu.ro.

www.problemele-copilului-meu.ro