Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere videoÎn loc de explicaţii şi definiţii să ne imaginam o povestire ce poate fi reală:
Într-o familie sunt patru copii de aceeaşi vârsta. Mama îi antrenează într-o activitate de realizare a decoraţiunilor de Crăciun. Cu toţii se bucură şi se aşază la masa de lucru. Fiecare a primit câteva materiale împărţite corect, iar în mijlocul mesei mai sunt şi altele disponibile în funcţie de nevoia fiecăruia.
S– se agita excesiv, e nerăbdător să înceapă, cade de pe scaun, apoi varsă lipiciul, alege toate piesele roşii dintre cele disponibile, lipeşte la întâmplare, repede şi se bucura de tot ce face.
C– îi anunţă pe toţi cum ar trebui să lucreze, care ar fi ordinea, ce ar trebui să facă fiecare, îl cearta pe S că a ales toate piesele şi i le ia înapoi pe cele pe care nu a reuşit încă să le folosească.
M – nederanjat de toată agitaţia, priveşte încă materialele, le îmbina în diferite variante pe care le analizează, cere ajutorul mamei într-un anumit loc, lipeşte cu răbdare fiecare bucăţică la locul potrivit în timp ce toate celelalte materiale sunt aranjate în ordine.
F– dă din materialele lui oricui are nevoie, ar începe dar nu ştie cum, mama face altceva şi nu-l poate ajuta, până la urmă se plictiseşte de toată activitatea, se simte obosit şi vrea să se aşeze undeva să se odihnească.
Am presupus că aceşti copii aparţin aceleiaşi familii şi au aceeaşi vârsta, deci sunt crescuţi în aceeaşi manieră, hrăniţi la fel, educaţi de aceiaşi părinţi. De ce se manifestă atât de diferit?
Tu cum ai reacţiona faţă de fiecare dintre ei?
Reacţia părintelui depinde de temperamentul său, în timp ce manifestările copiilor sunt influenţate de temperamentul lor.
În săptămânile următoare vom analiza cum se manifestă în mod natural fiecare tip de părinte şi care ar fi lucrurile pe care ar trebui să le schimbe pentru a obţine rezultate mai bune ca răspuns de la copilul lui.
